Despre Serghei Esenin

Serghei Alexandrovici Esenin (1895-1925) s-a nascut la Konstantinovo, in fostul Imperiu Rus, intr-o familie de tarani cu venituri modeste. Cum parintii lui erau intotdeauna in cautarea unui loc de munca, de obicei in orasele mai mari, micul Esenin a ajuns in grija bunicilor materni, al caror sat avea sa-l paraseasca la varsta de saptesprezece ani, pentru a se muta la Moscova. Aici s-a inscris la universitate, pentru ca ulterior, neavand suficienti bani sa se intretina, sa abandoneze studiile. Cativa ani mai tarziu, dupa ce ocupase o vreme un post de corector intr-o editura si dupa ce publicase cateva poeme prin revistele vremii, dezamagit de lipsa de interes a societatii moscovite pentru opera sa, Esenin s-a mutat la Petrograd (ulterior Leningrad, in prezent Sankt Petersburg). Incet-incet, din ce in ce mai familiarizat cu politica revolutionara a momentului, si-a extins grupul de prieteni literati, iar alaturi de cativa dintre acestia a pus ulterior bazele imaginismului; poetii imaginisti isi citeau operele prin cafenele, ajungand in atentia publicului nu doar pentru extraordinarul lor talent artistic, ci si prin scandalurile de proportii pe care le creau.

Si numeroasele si tumultuoasele casatorii ale lui Esenin au intrat in atentia publicului. Dupa un scurt mariaj cu o fosta colega de la editura unde lucrase cand se mutase la Moscova, Serghei Esenin s-a casatorit cu actrita Zinaida Reich, alaturi de care a trait timp de patru ani. Mariajul cu cea de-a treia lui sotie – celebra dansatoare americana Isadora Duncan, careia i s-a alaturat in turnee – a ajuns in atentia presei internationale: la betie, prada unei agresivitati furibunde, Esenin distrugea camerele de hotel in care erau cazati. Dupa ce a divortat si de Isadora, s-a intors in Rusia, unde s-a casatorit pentru a patra si cea din urma oara cu una dintre nepoatele lui Lev Tolstoi. Se apropia insa de sfarsitul vietii: coplesit de un profund dispret de sine si de sentimentul ca esuase in misiunea lui de a deveni un poet al poporului, a suferit o cadere nervoasa, in urma careia – dupa o scurta perioada de spitalizare – s-a sinucis intr-o camera de hotel.

Personalitatea lui duala – pe de-o parte un om simplu, crescut la tara, poetul unei lumi rurale a icoanelor, a cucerniciei si-a lucrurilor rudimentare; pe de alta parte, un exhibitionist scandalagiu si blasfemator – a constituit intotdeauna piedica principala in calea adaptarii sale la societatea in continua schimbare a Rusiei de inceput de secol XX.