Despre Isaac Asimov
Isaac Asimov (n. 2 ianuarie 1920, Petrovici, RSFS Rusa, d. 6 aprilie 1992, Brooklyn, New York, SUA) a fost un scriitor american, evreu nascut in Rusia, biochimist, autor de mare succes si exceptional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrarile sale stiintifico-fantastice si pentru cartile de popularizare a stiintei. Cea mai faimoasa lucrare este seria Fundatia, pe care a combinat-o mai tarziu cu doua alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic si seria Robotilor. A scris si romane politiste si fantasy, precum si o mare cantitate de lucrari non-fictiune. Asimov a scris si editat peste 500 de volume si estimativ 90.000 de scrisori sau carti postale si are lucrari in toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu exceptia filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al genului science-fiction, alaturi de Robert A. Heinlein si Arthur C. Clarke. A fost considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vietii sale.
Asimov a fost mult timp membru al Mensa, desi nu-i facea mare placere i-a descris drept combativi intelectual. Prefera mai degraba sa activeze drept presedinte al Asociatiei Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit in onoarea sa.
Asimov s-a nascut in jurul lui 2 ianuarie 1920 (aceasta este data sa de nastere mentionata pentru scopuri oficiale; data exacta nu este cunoscuta) in oraselul Petrovici din regiunea Smolensk, RSFSR (astazi Rusia), in familia de morari evrei a Anei Rasela Berman (Anna Rachel Berman) si a lui Iuda (Judah). Au emigrat in Statele Unite cand Asimov avea trei ani; cum parintii vorbeau cu el doar idis si engleza, nu a invatat niciodata rusa. Crescand in Brooklyn, New York, a invatat singur sa citeasca pana la varsta de cinci ani, si in tot timpul vietii, pe langa engleza, a ramas fluent si in idis. Parintii lui detineau un magazin de dulciuri si era de asteptat ca intreaga familie sa lucreze acolo. A vazut revistele pulp (reviste ieftine de fictiune) expuse pentru vanzare in magazin si a inceput sa le citeasca. In anii copilariei sale a inceput sa scrie propriile povesti si pana la varsta de 19 ani a inceput sa le si vanda revistelor de science-fiction.
A absolvit Universitatea Columbia in 1939, insa abia in 1948 a revenit sa sustina acolo si doctoratul, in biochimie. In aceasta perioada, a petrecut trei ani din Al doilea razboi mondial lucrand la Statia de experimente aero-navale a Portului Militar din Philadelphia. Dupa ce razboiul s-a incheiat, a fost recrutat in Armata Statelor Unite, servind timp de noua luni inainte de a fi disponibilizat onorabil. In cursul scurtei sale cariere militare, s-a ridicat la gradul de caporal pe baza abilitatilor sale de dactilografiere si a evitat pe putin participarea in 1946 la testele bombei atomice din Atolul Bikini. Dupa obtinerea doctoratului, a predat in cadrul Universitatii Boston, cu care a ramas asociat toata viata. Din 1958, s-a decis sa se preocupe in principal de cariera sa literara, intrucat venitul provenit din scrierile sale il depasea deja pe cel datorat indatoririlor academice, ramanand la Universitate doar intr-o capacitate non-pedagogica. Asimov a ramas in facultate ca profesor asociat, fiind promovat in 1979 ca profesor titular ca recunoastere a meritelor sale literare. Documentele sale personale sunt arhivate, incepand cu 1965, in Biblioteca Memoriala Mugar din cadrul Universitatii din Boston, careia i le-a donat in urma cererii curatorului acesteia, Howard Gottlieb. Colectia ocupa 464 cutii de-a lungul a 71 de metri de spatiu de raft. In 1985, a devenit Presedinte al Asociatiei Umaniste Americane, ocupand aceasta pozitie pana la moartea sa in 1992; succesorul sau a fost prietenul si scriitorul Kurt Vonnegut. A fost un prieten apropiat al creatorului Star Trek, Gene Roddenberry.
S-a casatorit cu Gertrude Blugerman (1917-1990) la 26 iulie 1942, cu care a avut doi copii, David (n. 1951) si Robyn Joan (n. 1955). Dupa o separare de mare durata, au divortat in 1973, iar Asimov s-a casatorit cu Janet O. Jeppson mai tarziu in acel an. Gertrude, nascuta in Canada, a murit in Boston in 1990.
Asimov a fost un claustrofil; adica se bucura de spatiile mici, inchise. In primul sau volum de autobiografie, isi aminteste o dorinta din copilarie de a detine un stand propriu de reviste intr-o statie a Metroului din New York, in care s-ar fi inchis pentru a citi in timp ce asculta zgomotul trenurilor.
Asimov se temea de zburat, facand astfel doar doua calatorii cu avionul in intreaga viata (odata in cursul muncii de la Statia experimentala aero-navala din Philadelphia in timpul celui de-al doilea razboi mondial si o data la intoarcerea acasa de la baza armata din Oahu, Hawaii in 1946). Rareori calatorea pe distante mari, in parte pentru ca aversiunea sa pentru avioane facea calatoriile la mare distanta extrem de complicate. In ultimii sai ani, a aflat ca il binedispun calatoriile de croaziera si, in mai multe randuri, a devenit o parte a distractiei croazierei, purtand discutii pe tema stiintei pe vapoare precum RMS Queen Elizabeth 2.
Avea un caracter extraordinar de jovial si de locvace, ceea ce-l facea sa fie deseori invitat sa tina conferinte. Iesit din comun era si simtul timpului: nu se uita niciodata la ceas, dar reusea fara exceptie sa vorbeasca exact cat fusese prevazut.
Dexteritatea sa fizica era foarte scazuta. Nu a invatat niciodata sa inoate sau sa mearga pe bicicleta, desi a invatat sa conduca o masina, insa abia dupa ce s-a mutat in Boston. In cartea sa de glume Asimov rade din nou, descrie sofatul in Boston ca anarhie pe roti.
Asimov a murit la 6 aprilie 1992. La zece ani dupa moartea sa, editia lui Janet Asimov a autobiografiei lui Isaac, A fost o viata buna, a dezvaluit ca moartea sa a fost cauzata de SIDA; a contactat virusul HIV dintr-o transfuzie de sange infectata, in timpul operatiei la inima din 1983. Cauza propriu-zisa a mortii a fost cedarea cardiaca si renala, drept complicatii ale SIDA. Janet Asimov sustine ca doctorii lui Isaac i-au incurajat in a nu dezvalui boala sa, in timp ce revista Locus publicase in aprilie 2002 ca insasi Janet a vrut sa pastreze acest fapt secret.
