Descriere - Conspiratia

CONSPIRATIA: [Peter Thiel, Hulk Hogan, Gawker si anatomia unei intrigi]/ Conspiracy: Peter Thiel, Hulk Hogan, Gawker, and the Anatomy of Intrigue de Ryan Holiday este un ghid pentru conspiratii, sau altfel spus, o poveste adevarata despre putere, sex si complotul pus la cale de un miliardar, pentru a distruge un imperiu mediatic. Asadar, te invit sa citesti o poveste cat se poate de reala si de palpitanta despre o conspiratie, despre un miliardar care a hotarat sa aplice o pedeapsa exemplara unui milionar si sa-i distruga munca de o viata drept raspuns la o nelegiuire nechibzuita. Conspiratia este povestea unei pedepse la scara mare, planuita in tacere timp de aproape un deceniu. 

Dar „Conspiratia” este in principal o poveste despre mass-media si libertatea de exprimare si despre ce se poate intampla atunci cand presa intelege gresit dreptul la libertatea de exprimare si ajunge sa abuzeze de acest drept. Pentru ca, dupa cum spunea Goethe la un moment dat, multi dintre cei care militeaza pentru libertatea presei fac acest lucru pentru a abuza de ea. Aceasta carte ne ofera totodata ocazia sa observam o schimbare in bine in ceea ce priveste etica mass-media, care s-a produs treptat, incepand din anul 2007, cand incepe actiunea acestei carti, si cand legile impotriva pornografiei non-consensuale erau deficitare, si pana in anul 2017, cand actiunea acestei carti ia sfarsit. 

Ryan Holiday este unul dintre cei mai bine vanduti filosofi contemporani. Cartile sale, precum „Obstacolul este calea”, „Inamicul este egoul”, „Stoic zi de zi” si bestsellerul „Linistea este cheia” care a ajuns pe locul 1 in topul New York Times, au fost traduse in peste 40 de limbi si s-au vandut in mai mult de cinci milioane de exemplare in intreaga lume. Volumele mai sus amintite au petrecut la un loc peste 300 de saptamani in topurile celor mai bine vandute carti din America. Ryan Holiday detine si compania de consultanta, Brass Check, printre clientii careia se numara branduri precum Google, TASER si Complex, dar si muzicieni premiati cu discuri de platina si unii dintre cei mai importanti autori din lume. Ryan Holiday locuieste in imprejurimile orasului Austin impreuna cu sotia lui si cu cei doi baieti ai sai... dar si cu o mica turma de vaci, magari si capre. La Editura ACT si Politon au mai aparut de acelasi autor volumele „Crede-ma, te mint! Confesiunile unui manipulator media” si „Growth hacker in marketing: un abecedar al viitorului relatiilor publice, marketingului si publicitatii”.

Cartea este impartita in trei parti, dupa cum urmeaza:

Partea I: Planificarea

In aceasta prima sectiune a cartii facem cunostinta cu protagonistii cartii. Este vorba mai exact despre „fostul print intunecat al internetului”, Nick Denton, care a detinut compania mediatica specializata in scandaluri Gawker Media pana in momentul in care aceasta a dat faliment; si investitorul si antreprenorul miliardar Peter Thiel, absolvent de Drept la Stanford, care a facut avere ca fondator al PayPal si care si-a investit primii 500.000 $ in Facebook. 

La baza scandalului care este analizat pe larg in aceasta carte se afla un articol publicat de Valleywag - una dintre publicatiile specializate in scandaluri mediatice ale lui Nick Denton - in care se stipuleaza negru pe alb ca Peter Thiel, o persoana linistita si retrasa de altfel, este gay: „Oameni buni, Peter Thiel este gay fara putinta de tagada.” 

Motivul pentru care Peter Thiel a fost deranjat de respectivul articol, semnat de jurnalistul Owen Thomas, nu a fost stirea in sine, ci un comentariu adaugat de Nick Denton la aceasta, din care reiesea ca Peter ar fi avut probleme psihologice din cauza ca nu voia ca acest lucru sa fie cunoscut la scara larga. In ceea ce priveste articolul propriu zis, reactia acestuia a fost urmatoarea: 

„A fost ca un atac extrem, venit din senin. Nu le facusem nimic acestor oameni, in niciun fel. La prima vedere, articolul intentiona doar sa dezvaluie lumii ca sunt gay.”

Insa povestea nu s-a oprit aici. Publicatiile lui Nick Denton au continuat sa exploateze subiectul si in zilele urmatoare, revenind cu noi articole pe acelasi subiect. A doua zi, un alt jurnalist de la Valleywag a satirizat articolul lui Owen Thomas. Un alt articol al lui Owen Thomas a publicat apoi numele si o fotografie a iubitului lui Thiel. Impreuna, articolele publicate de Gawker despre Thiel aveau sa adune in intervalul 2007 - 2008  peste jumatate de milion de vizualizari si sa ii aduca firmei Gawker Media reputatia de site care „spune lucruri pe care altii nu ar indrazni sa le spuna”.

Dupa cum se observa asadar, inceputul acestui caz a fost unul cat se poate de banal, confirmand o veche cugetare de-a lui Cicero, care spunea: inceputurile tuturor lucrurilor sunt neinsemnate. Acest caz a fost la inceput doar o poveste pe care o persoana o considera demna de a fi facuta publica si pe care cealalta persoana voia sa o pastreze privata; primei persoane i s-a parut amuzanta, iar cealalta a considerat-o o chestiune serioasa… Prima persoana era Nick Denton, proprietarul companiei media Gawker, a doua persoana era miliardarul Peter Thiel, fondatorul PayPal…

In conditiile in care stirile negative publicate de compania Gawker incep sa-i afecteze afacerile, in mintea lui Peter Thiel apar primii muguri ai conspiratiei ce se va tese. Acesta se intreaba asadar: Ce-ar fi sa fac ceva in aceasta privinta? Ce s-ar putea intampla daca…? Ce s-ar putea intampla daca nu fac nimic? Ce este mai riscant: sa actionez sau sa ignor?

Timp de patru ani, intre 2007 si 2011, Peter Thiel se informeaza in cercurile sale de prieteni si de cunostinte in legatura cu masurile pe care le-ar putea lua impotriva lui Nick Denton. Raspunsul pe care il primeste de peste tot este aproape in unanimitate: nimic. Cu alte cuvinte, parerea tuturor este ca cel mai bine pentru toata lumea ar fi ca el sa nu faca nimic in legatura cu o companie care ii incalca fragrant dreptul la intimitate. Iar motivul pentru care aceasta opinie era majoritara era faptul ca lumea cunoscuse deja „Efectul Streisand” care demonstra ca presa are putere si ca presa castiga intotdeauna. In ciuda acestui fapt, Peter Thiel este hotarat nu numai sa il distruga pe Nick Denton, ci si compania mediatica pe care o detine acesta.

Peter Thiel cauta omul potrivit alaturi de care sa inceapa demolarea imperiului lui Nick Denton si il gaseste in persoana asa numitului domn A. Peste un an de zile, grupului conspirationist i se adauga si avocatul Charles Harder, angajat al casei de avocatura Wolf Rifkin, care va renunta in scurt timp la jobul lui pentru a-si infiinta propria casa de avocatura: Harder Mirell & Abrams LLP.

Vedem astfel cum in afacerea doborarii companiei Gawker, domnul A era presedintele, Harder era CEO-ul, iar Thiel, actionarul majoritar care avea pretentia ca oamenii lui sa-i administreze banii si sa obtina profiturile pe care le urmarea.

Cei trei si convingerea lor ca distrugerea companiei Gawker ar fi realizabila alcatuiesc baza conspiratiei. In ce mod vor conlucra cei trei si cine li se va mai alatura pe parcurs? Vom afla cat se poate de curand…

Dupa gasirea oamenilor alaturi de care sa puna la cale razbunarea impotriva lui Nik Denton, urmeaza partea cea mai grea. Si anume, gasirea pistei care ii va asigura victoria impotriva companiei Gawker, care isi cladise renumele pe barfe, scandaluri si filme porno. Nick Denton este si proprietarul site-ului Fleshbot – un site pornografic care gazduia inregistrari porno cu celebritati si care era responsabil pentru 5% din traficul total al imperiului sau mediatic. 

Lucrurile se leaga perfect pentru Peter Thiel in momentul in care luptatorul profesionist si campionul mondial la wrestling, Hulk Hogan, devine victima unui scandal sexual de proportii. Hulk Hogan accepta invitatia la o partida de amor venita din partea sotiei celui mai bun prieten al sau, Bubba Love Sponge, chiar in casa acestuia. Fara stirea lui, partida de amor este filmata iar filmarea ajunge la compania Gawker care o face publica, incalcand astfel grav dreptul la intimitate atat al lui Hulk Hogan cat si al partenerei lui. 

Peter Thiel transforma acest eveniment in punctul de pornire al planului sau si se ofera sa sponsorizeze procesul pe care Hulk Hogan il intenteaza companiei Gawker. Valoarea despagubirilor cerute in proces se ridica la 100 de milioane de dolari. Castigarea procesului, ar insemna asadar victoria lui Thiel si a lui Hogan si falimentul companiei Gawker.

PARTEA A II-A: Infaptuirea

Au trecut sase ani de cand Peter Thiel se gandea cum sa-i vina de hac companiei Gawker. Intre timp, i se mai alaturasera doi complici in persoana Domnului A (de doi ani) si avocatului Harder care se hotarase sa il ajute de doar un an. Cazul lui Hulk Hogan pica tocmai la tanc pentru interesele lui Peter Thiel, desi mai existasera foarte putine cazuri cu filmari erotice care ajunsesera la proces pana in acel moment. Chiar si asa, sansele lor de a castiga procesul impotriva Gawker erau de 50%. 

Peter Thiel isi da seama ca are un prim avantaj in procesul impotriva Gawker in momentul in care realizeaza ca compania detinuta de Denton nu mai fusese niciodata provocata cu adevarat. Astfel, era lesne de inteles ca Thiel ajunsese deja mai departe decat oricine altcineva luand atitudine impotriva acestei companii mediatice, care, in opinia lui le facea rau oamenilor si distrugea cultura.

Facem cunostinta intre timp si cu avocatul companiei Gawker, Seth Berlin, si vedem cum, intelegerea la care voia sa ajunga compania Gawker cu Hulk Hogan: „Daca renunti la proces, nu-ti vom cere despagubiri pentru avocati si te vom lasa in pace.” - nu este deloc pe placul luptatorului caruia ii distrusese viata. Aceasta propunere nu face decat sa il intarate si mai mult pe wrestler, sa-l faca sa isi doreasca si mai mult sa ii infrunte si sa le demonstreze ca il subestimasera.

Pe masura ce trece timpul, capetele de acuzare impotriva companiei lui Nick Denton se inmultesc. Este vorba, pe de o parte, de faptul ca compania Gawker folosea stagiari neplatiti, in conditiile in care forta de munca neplatita este complet ilegala in America si de publicarea fara drepturi de autor a unui citat din noua carte a Lenei Dunham. La acestea avea sa se adauge in curand si scandalul Gamergate, in urma caruia Gawker pierde sponsori importanti. Urmeaza alta serie de procese intentate pe rand de Quentin Tarantino, un comentator de baseball, instigatorul de dreapta Charles „Chuck” Johnson si The Daily Mail. 

Dupa ani intregi in care ambele tabere au strans probe pentru proces, aflam in sfarsit data la care va incepe confruntarea dintre cele doua tabere in instanta: 6 iulie 2015. Ulterior data este amanata pentru 7 martie, anul urmator. Niste inregistrari secrete in care Hulk Hogan facea comentarii rasiste si care ajung in posesia companiei Gawker, aveau sa le dea emotii mari celor aflati in tabara lui Peter Thiel.

Compania Gawker, pe de alta parte, incearca sa il faca pe Hulk Hogan sa renunte la proces in schimbul unei sume cu opt cifre. Dar viata acestuia de familie era distrusa. Cariera lui de asemenea. Asadar, cum nu mai avea nimic de pierdut, Hulk Hogan se hotaraste sa mearga mai departe. 

Peter Thiel cheltuieste intre timp zeci de mii de dolari, pregatindu-se pentru proces. Un proces care va incepe cat de curand si care va oferi in sfarsit raspunsuri la intrebari precum: 

Cine are cel mai convingator caz? 

Ce este mai important sa protejam – drepturile vedetei dintr-un dormitor personal sau ale jurnalistilor care publica? 

Dintre cei doi participanti controversati, agresati, imperfecti, Hogan ca reclamant, Gawker ca parat, cine este cel mai placut? 

Sau, mai exact, cine este mai putin detestabil?

PARTEA A III-A: Consecintele

Ziua procesului soseste in sfarsit. Cazul este expus in fata instantei pe scurt de avocatul Shane Vogt din partea lui Hulk Hogan, si nu de Charles Harder, asa cum ne-am fi asteptat. 

Din partea companiei Gawker Media pledoaria de deschidere in proces este sustinuta de avocatul Michael Berry.

Din 2007, cand Gawker Media dezvaluise homosexualitatea lui Peter Thiel, lumea se schimbase foarte mult. Intre timp, pornografia non-consensuala era condamnata, iar cei care faceau publice astfel de imagini erau perceputi ca fiind lipsiti de compasiune. Exact cum era perceputa acum compania lui Nick Denton… 

Dupa pledoaria de deschidere, ambele tabere isi schimba avocatii.

Hulk Hogan depune marturie si castiga simpatia audientei.

Pe de alta parte, editorul companiei Gawker starneste un val de furie in randul ei prin depozitia lui.

I se va face dreptate lui Hulk Hogan? 

Il vor crede oamenii ca nu el a trimis filmarea compromitatoare la compania Gawker pentru a fi publicata si ca a fost victima unei inscenari?

Cum va reactiona opinia publica in momentul in care se va afla ca Peter Thiel a finantat in secret procesele lui Hulk Hogan impotriva companiei Gawker?

Va fi de acord publicul cu Peter Thiel si cu opinia acestuia conform careia compania Gawker era „un agresor cu totul sociopat”?

Cum se va sfarsi acest conflict, aceasta lupta dintre Denton si Thiel, care a luat acum forma unui razboi public? 

Va escalada? 

Cine vor fi invingatorii? 

Cine vor fi infrantii? 

Si ce se va intampla in viitor cu fiecare dintre ei?

Descopera raspunsurile la toate aceste intrebari citind ceasta carte absolut fascinanta care vorbeste despre abuzurile presei si despre consecintele pe care le au acestea asupra oamenilor in general, indiferent ca este vorba de oameni de rand sau despre celebritati. Te las acum sa meditezi asupra unui scurt fragment din carte si sa tragi singur propriile concluzii in legatura cu ce ar trebui, si ce nu ar trebui sa-i fie permis presei atunci cand vine vorba despre dreptul la libera exprimare:

„Celor care sunt suparati si furiosi din cauza a ceea ce s-a intamplat, merita sa le fie adresata intrebarea: De ce sunteti suparati, de fapt? Ca un om atacat de un trust media a cautat mijloace legale de actiune in sistemul judiciar? Sau sunteti suparati ca un trust media este atat de nesabuit incat sa incalce flagrant intimitatea sexuala a cuiva – contrazicandu-si propriul discurs ostentativ cu privire la acest subiect –, dupa care nu numai ca a refuzat sa-si ceara scuze si sa indrepte situatia, ci a implementat si o strategie juridica agresiva, dar autodistructiva, care nu le-a dat alta optiune judecatorului si juriului decat sa o supuna legilor adoptate de alegatorii din Florida? Chiar si cu unele eventuale lucruri bune pe care le facusera reporterii Gawker, o asemenea nesabuinta si aroganta merita protejate intr-atat incat sa vina cu pretul accesului la lege al lui Peter Thiel si al lui Hulk Hogan? Ar trebui sa-i privam de drepturile lor pentru ca sunt bogati? Pentru ca au o viata personala excentrica? Pentru ca nu ne plac opiniile lor politice?

Cu siguranta ca banii lui Peter Thiel ar fi putut fi folositi mai bine: exista cauze mai importante, agresori mai periculosi, asupritori mai rai ai culturii decat compania Gawker. Probabil ca lumea ar fi avut mai multe de castigat daca cineva la fel de genial ca Peter si-ar fi dedicat timpul unor proiecte mai productive. Dar acesta nu este tocmai un motiv pentru a nu actiona intr-un asemenea caz sau pentru a tolera situatia asa cum era ea in 2007. Asta e si ideea. Cum ar arata lumea daca mai multi oameni ar incerca sa produca schimbari, daca ar conspira sa schimbe lucrurile pe care le considera nedrepte, necinstite, imorale?”