Descriere - Psihologia comunicarii

In comunicare, noi exprimam ceea ce vrem sa spunem (dar, de asemenea, si ceea ce nu vrem) sub forma gesturilor, mimicii, pozitiilor, miscarilor, intonatiilor si doar in ultimul rand folosind cuvinte. Dar pentru ca noi nu constientizam aceasta importanta parte nonverbala, de obicei primim din inconstientul nostru numai mesaje pe care nu le intelegem bine. ?i adesea este absolut de neinteles ce anume i-a provocat o incordare interlocutorului sau de ce s-a bucurat el asa de mult.
Si problema nu este sa va gasiti tot timpul in aceeasi stare, fie ea destul de confortabila, cat mai ales sa va gasiti intr-o situatie corespunzatoare cu starea si cu dorintele dumneavoastra.
Este la fel ca si lacatul si cheia: situatia este lacatul, iar starea dumneavoastra este cheia de la acest lacat. In aceasta si consta flexibilitatea comportamentala, sa alegi comportamentul cel mai potrivit pentru momentul respectiv, alegand cheia pentru lacat.

Psihologia comunicarii de Ivan Ognev, Vladimir Rusev

C A P I T O L U L  1.1 

Comunicarea

Structura comunicarii

Asadar, va fi vorba, in mare masura, despre comunicare, despre felul in care ea este construita. Despre lucrul caruia ii acordam atentie in timpul comunicarii si despre ceea ce trece pe langa constientul nostru, dar este de 5 ori mai important, despre partea nonverbala, fara cuvinte.

In comunicare, noi exprimam ceea ce vrem sa spunem (dar, de asemenea, si ceea ce nu vrem) sub forma gesturilor, mimicii, pozitiilor, miscarilor, intonatiilor si doar in ultimul rand folosind cuvinte. Dar pentru ca noi nu constientizam aceasta importanta parte nonverbala, de obicei primim din inconstientul nostru numai mesaje pe care nu le intelegem bine. Si adesea este absolut de neinteles ce anume i-a provocat o incordare interlocutorului sau de ce s-a bucurat el asa de mult.

Si problema nu este sa va gasiti tot timpul in aceeasi stare, fie ea destul de confortabila, cat mai ales sa va gasiti intr-o situatie corespunzatoare cu starea si cu dorintele dumneavoastra. Nu este tocmai potrivit sa apareti cu un zambet dragalas, deschis, la o inmormantare. De altfel, la fel ca si expresia de tristete si suferinta la aniversarea cuiva. Invatati sa fiti corespunzator. Este la fel ca si lacatul si cheia: situatia este lacatul, iar starea dumneavoastra este cheia de la acest lacat. In aceasta si consta flexibilitatea comportamentala, sa alegi comportamentul cel mai potrivit pentru momentul respectiv, alegand cheia pentru lacat.

Comunicarea ca schimb de informatii

Comunicarea, in sensul strict al cuvantului, este un schimb de diferite reprezentari, idei, interese, stari de spirit. Iar in sensul larg, comunicarea este studiata ca fiind informatia pusa de acord cu comportamentul concret al interlocutorilor.

Aceasta inseamna ca, in primul rand, comunicarea inseamna relatiile a minimum doi indivizi, cand informarea reciproca a fiecaruia dintre ei presupune punerea de acord a unei activitati comune. Un rol deosebit pentru fiecare participant la comunicare il joaca insemnatatea informatiei, cu conditia ca ea sa nu fie numai primita, ci si inteleasa, patrunsa.

In al doilea rand, schimbul unor astfel de informatii presupune in mod obligatoriu o actiune psihologica asupra partenerului.

In al treilea rand, influenta comunicativa, ca rezultat al schimbului de informatii, este posibila numai atunci cand ambii participanti la comunicare poseda un sistem unic de codificare. Dar chiar si cunoscand sensurile unora si acelorasi cuvinte, oamenii nu le inteleg intotdeauna in acelasi fel din cauza particularitatilor sociale, politice, de varsta. Psihologul L. S. Vagotski remarca: „Gandul niciodata nu este egal cu sensul direct al cuvintelor”.

Ca rezultat al nerespectarii nuantelor enumerate mai sus, de regula, apar bariere de comunicare, care pot avea un caracter social si psihologic. Barierele sociale se creeaza din cauza faptului ca nu exista o intelegere unitara a situatiei comunicarii, si aceasta din cauza deosebirilor profunde care exista intre parteneri. Deosebirile pot fi sociale, politice, religioase, profesionale etc. Barierele cu un caracter psihologic apar ca urmare a trasaturilor psihologice individuale ale celor care comunica sau in virtutea relatiilor psihologice stabilite intre ei.

Transmiterea oricarei informatii este posibila numai prin mijlocirea semnelor, a unor sisteme de semne. In procesul comunicativ de obicei se disting comunicarile verbala (in calitate de sistem de semne este folosita vorbirea) si nonverbala (sisteme de semne nelegate de vorbire). Sa analizam fiecare dintre aceste sisteme.

Comunicarea verbala se realizeaza prin intermediul vorbirii. Prin vorbire se intelege un limbaj sonor natural, adica un sistem de semne fonetice care cuprind doua principii, lexical si sintactic. Vorbirea este cel mai universal mijloc de comunicare, intrucat la transmiterea informatiei cu ajutorul ei se pierde cel mai putin din sensul comunicarii. Datorita ei se realizeaza codificarea si decodificarea informatiei. Cu alte cuvinte, un manager, dandu-i o sarcina unui subaltern, trebuie sa se convinga de lamurirea clara a instructiunilor prin mijlocul repovestirii lor subalternului.

Desi vorbirea este un mijloc universal de comunicare in afaceri, ea capata insemnatate numai in conditiile includerii intr-un sistem de activitate. Vorbirea se completeaza neaparat cu sisteme de semne nonverbale.

Comunicarea nonverbala se prezinta structural prin urmatoarele sisteme:

a) vizual;

b) acustic;

c) tactil;

d) olfactiv.

Aspectele vizuale ale comunicarii cuprind gesturi (kinetica), mimica, pozitiile (pantomimica), reactii cutanate (inrosire, palire, transpiratie), organizarea spatial-temporala a comunicarii (proxemica) si, de asemenea, mijloace ajutatoare de comunicare, sublinierea sau ascunderea particularitatilor corpului (trasaturile de sex, varsta, rasa), mijloacele de transformare a conformatiei naturale a corpului (imbracamintea, pieptanatura, cosmetica, ochelarii, podoabele, tatuajele, mustatile, barba, mici obiecte in maini). Tot aici intra si o forma specifica a comunicarii in afaceri, si anume contactul ochilor. Aceasta motorica generala a diferitelor parti ale corpului reflecta reactiile emotionale ale omului si datorita acestui lucru comunicarea capata anumite nuante. Aceste nuante au o considerabila incarcatura informationala, care trebuie folosita in cursul unei comunicari de afaceri.

Sistemul acustic se subimparte in urmatoarele aspecte: sistemul paralingvistic (sistemul vocalizarii, adica timbrul vocii, diapazonul ei, tonalitatea) si extralingvistic (cuprinderea in vorbire a unor pauze si a altor mijloace, de exemplu, tusit, plans, ras, ritmul vorbirii).

Sistemul tactil (takesika): atingeri, strangere de mana, imbratisare, sarut.

Sistemul olfactiv: mirosuri placute si neplacute din mediul inconjurator (mirosul natural si artificial al omului).

Fiecare cultura concreta isi pune o puternica amprenta asupra mijloacelor nonverbale, de aceea nu exista norme comune pentru intreaga omenire. Limbajul nonverbal al unei alte tari trebuie invatat la fel ca si cel cu cuvinte.

Latura interactiva a comunicarii

Comunicarea ca interactiune caracterizeaza organizarea nemijlocita a unei activitati in comun. Scopurile comunicarii reflecta necesitatile unei activitati in comun a oamenilor. Comunicarea in afaceri aproape intotdeauna propune un anume rezultat – schimbarea comportamentului si activitatii altor oameni. Aici comunicarea are loc ca o interactiune interpersonala, ca totalitatea legaturilor si influentelor reciproce, care se formeaza datorita activitatii in comun a oamenilor.

Activitatea in comun si comunicarea decurg in conditiile controlului social pe baza normelor, modelelor de comportament acceptate in societate, care reglementeaza interactiunea si relatiile reciproce ale oamenilor si care formeaza un sistem specific. Diapazonul normelor sociale este extrem de larg: de la modele de comportament care raspund cerintelor disciplinei in munca pana la regulile de politete.

Orientandu-se dupa norme, omul coreleaza formele comportamentului sau cu etaloanele, le adopta pe cele necesare si astfel indeplineste anumite roluri in interactiune cu alti oameni. In psihologie, prin rol se intelege un model de comportament aprobat normativ, care este asteptat de catre cei din jur de la fiecare persoana care ocupa pozitia sociala respectiva (dupa functie, caracteristici de varsta sau de sex etc.). „Interpretarea” rolului este supusa controlului social si obligatoriu primeste aprecierea sociala si chiar si o abatere neinsemnata de la model este judecata.

Aspectele motivelor pentru care omul intra in interactiune cu alti oameni:

1) maximizarea castigului comun (motivul cooperarii);

2 maximizarea propriului castig (individualism);

3) maximizarea castigului relativ (concurenta);

4) maximizarea castigului altuia (altruism);

5) minimizarea castigului altuia (agresiune).