Descriere - Cercetari de personologie asupra identitatii

Cum procedeaza oamenii atunci cand incearca sa dea un sens vietii lor? Cum putem studia anumite aspecte ale unui individ fara a pierde din vedere importanta intregului? Cum putem studia oamenii intr-un mod stiintific si sa formulam legi generale, fara sa pierdem din vedere bogatia de detalii specifica fiecarui individ?
Urmand traditia intelectuala a unor psihologi prestigiosi precum Erik Erikson si Henry Murray, ce au jucat un rol important in dezvoltarea gandirii sale, Dan P. McAdams este preocupat de o psihologie a personalitatii care pune accentul pe persoana intreaga – personologia. McAdams sugereaza ca ii putem intelege pe oameni in termenii istoriei lor de viata, ai naratiunii dinamice pe care fiecare dintre noi si-o creeaza pentru a da un sens trecutului si pentru a ne orienta spre viitor. Incepand cu etapa adolescentei tarzii, ne construim anumite povesti care formeaza baza identitatii noastre  - identitatea ca poveste de viata. Prin urmare, povestea noastra de viata nu este doar o simpla abstractiune sau un proces ludic, ci ea are puterea de a conferi unitate si scop vietii noastre.

Dan P. McAdams este profesor de psihologie la Northwestern University. Este un cercetator renumit in domeniul psihologiei narative si este cunoscut pentru formularea teoriei identitatii ca poveste a vietii. A publicat numeroase articole si carti in domeniul psihologiei personalitatii.

Ipoteza mea centrala este aceea ca identitatea reprezinta o poveste de viata pe care indivizii incep sa si-o construiasca, inconstient sau constient, in perioada adolescentei tarzii. Ca atare, identitatile pot fi intelese in termeni direct relevanti in raport cu povestile. Asemenea povestilor, identitatile pot lua o forma „buna” – caracterizate de coerenta si consistenta narativa - sau pot avea un format slab, ca povestea cu vulpea si ursul, caracterizata de impas si lipsa de randuiala. - Dan P. McAdams

Maretia identitatii consta in legarea de catre ea laolalta a trecutului, prezentului si a unui viitor anticipat. Actiunea povestii este plasata intr-un cadru de credinte si valori; personajele principale ale povestii au fost stabilite ca imagini ale sinelui personificate si idealizate (imago-uri); iar punctele importante ale povestii – de varf, de jos si cele de cotitura –, adica episoadele nucleare, au fost organizate ca evenimente de referinta din trecut. Date fiind toate acestea, ce este de facut in viitor? Povestile pe care ni le spunem noua insine cu scopul de a trai abordeaza aceasta intrebare incluzand scenarii (planuri, proiecte) pentru capitolele ce urmeaza a fi traite. Aceste scenarii cu privire la viitor se concentreaza adesea si in mod ideal pe generativitate. 
- Dan P. McAdams