Descriere - Afirmatii pentru autovindecare

Afirmatia reprezinta formularea unui adevar pe care încerci sa ti-l însusesti în viata. S-a spus ca suntem ceea ce mâncam. Ar fi mai adevarat sa spun: „Suntem ceea ce gândim.“ Pentru ca mintile noastre exprima si, de asemenea, influenteaza realitatea a ceea ce suntem mult mai mult decât o fac trupurile noastre. Gândurile noastre ne influenteaza, într-o mare masura, pâna si starea de sanatate fizica.

Nici un mare progres din viata nu se produce întâmplator. Sportivul trebuie sa exerseze îndelung pentru a stapâni tehnicile de care are nevoie: aruncarea mingii, coborârea pe schiuri pe o panta dificila, saltul la o distanta cât mai mare. Iar pianistul trebuie sa munceasca cel putin la fel de mult pentru a ajunge la stapânirea miscarilor degetelor sale, pentru a putea interpreta cu usurinta cele mai complexe pasaje muzicale.

Si viata este o arta. Din nefericire, este o arta careia multi oameni îi dedica prea putina energie. Oamenii iau viata asa cum este si se tot întreaba de ce lucrurile se încapatâneaza sa mearga prost.

Gândurile sunt lucruri. Cuvintele, care sunt gânduri cristalizate, au o putere incomensurabila, mai ales daca le rostim concentrându-ne. Simplul fapt ca te gândesti la oboseala îti poate submina energia. Întarind acest gând prin cuvinte, „sunt extenuat“ defi nesti si prin aceasta conferi forta gândului respectiv. Este valabil si invers. Daca te simti obosit, dar, brusc, atentia îti este captata de ceva, oboseala va disparea cu totul! Esti ceea ce gândesti. Daca, în plus fata de acest interes brusc, îl si verbalizezi prin cuvintele „ma simt minunat!“, este posibil sa descoperi ca, în afara faptului de a te simti doar cu putin mai bine, te simti, de fapt, ca si cum ai fi dobândit o noua definitie a propriei persoane.

Atât de multe dintre esecurile din viata noastra – legate de stapânirea unei limbi straine, de încercarile de a relationa cu ceilalti, de a face asa cum trebuie tot ceea ce ne propunem – se datoresc numai gândului ca ceea ce vrem sa facem este un lucru complet strain noua.

Pe de alta parte, multe dintre succesele din viata noastra sunt rezultatul acceptarii noului ca apartinându-ne. Limba franceza, de exemplu, poate fi învatata mult mai usor de catre cel care se lasa patruns de gândul „sunt francez,“ decât de cel care îsi spune (cum fac, adeseori, elevii la ora) „oamenii astia vorbesc ciudat!“

Dificultatea rezida în faptul ca obiceiurile noastre sunt înradacinate adânc în subconstient. Prin urmare, chiar si atunci când încercam sa le schimbam, ne trezim trasi înapoi în mod repetat si chiar împotriva vointei noastre, potrivit vechilor obiceiuri.

Pe de alta parte, afirmatiile, atunci când sunt repetate într-o stare de concentrare profunda iar, apoi, ajung în subconstient, ne pot schimba la niste niveluri ale mintii asupra carora majoritatea noastra are un control constient redus.

Suntem ceea ce gândim. Însa suntem si mult mai mult decât ceea ce gândim în mod constient. Suntem multitudinea infi nita de tipare confl ictuale de sentimente, obiceiuri si reactii pe care le-am acumulat de-a lungul unei întregi vieti – fara nici o exagerare, pe parcursul întregii noastre vieti – în subconstientul mintii noastre. Pentru a ne vindeca, trebuie sa punem ordine si în aceste conflicte interioare.

Nu este suficient, pe de alta parte, nici sa afirmam schimbarea la nivelurile constient si subconstient. Pentru ca suntem parte a unei realitati cu mult mai ample, cu care trebuie, de asemenea, sa traim în armonie. În spatele mintii noastre omenesti se afla constiinta divina. Atunci când încercam sa ne transformam numai prin efortul propriu, ne limitam potentialul de vindecare si de dezvoltare. Afirmatia trebuie sa fi eridicata de la nivelul închis în sine al mintii la nivelul realitatii superioare a superconstiintei.

A te vindeca înseamna a te „descotorosi de imperfectiuni“. A fi perfect înseamna a oferi expresie superconstiintei surse – creativitatii si a solutiilor. Prin urmare în folosirea afi rmatiilor, ne concentram asupra proprietatilor pozitive care reprezinta solutia pentru boala si imperfectiunile noastre.

Superconstiinta este acel nivel al constiintei care este adeseori descris drept Eul superior. Acesta este nivelul de la care vin, de exemplu, marile inspiratii. Prin intermediul superconstiintei se pogoara asupra noastra calauzirea divina si adevarata tamaduire. În absenta unei aderari la superconstiinta, afi rmatiile, asemenea oricarei alte încercari de ridicare a eului, limitate la conditia umana, nu aduc decât beneficii temporare.

Afirmatiile trebuie repetate într-un asemenea mod încât sa înalte constiinta catre superconstiinta. Afirmatiile pot atinge acest obiectiv atunci când le repetam într-o stare de profunda concentrare, în salasul constiintei divine din corpul omenesc, în centrul lui Hristos, care este un punct de pe frunte, situat exact între sprâncene.

Repeta afirmatiile din aceasta carte mai întâi cu glas tare, pentru a mobiliza întreaga atentie a mintii constiente. Pe urma, repeta-le în tacere, pentru a-ti însusi mai profund semnificatia cuvintelor. Apoi, rosteste-le în soapta, purtându-le semnificatiile în subconstient.

Repeta-le din nou, în tacere, pentru a-ti adânci însusirea lor la nivelul subconstientului. În cele din urma, pe masura înaltarii aspiratiilor, repeta-le în centrul lui Hristos. La fiecare nivel, repeta-le de mai multe ori, lasa-te patruns tot mai profund de semnificatiile lor. Prin afi rmarea repetata, îti întaresti si, ulterior, îti spiritualizezi constientizarea oricarei calitati pe care vrei sa ti-o dezvolti.

Afirmatiile reprezinta doar primul pas pe calea autovindecarii. Trebuie sa ne îndeplinim menirea omeneasca. Fara puterea venita de la Dumnezeu, eforturile noastre sunt, de-a pururea, în zadar. Cu alte cuvinte, afirmatiile trebuie sa se încheie prin rugaciune.

De ce sa te rogi de-abia dupa ce ai repetat afirmatiile? De ce nu înainte? Cu siguranta, rugaciunile sunt întotdeauna folositoare. Însa, daca este rostita în absenta unei constiinte afirmative, rugaciunea poate sa fi e slaba si saraca: o pledoarie pentru ca Dumnezeu sa faca, El singur, totul, fara participarea activa a omului. Rugaciuneaeficienta nu este niciodata pasiva. Ea este încarcata de credinta si ajunge la maturitate printr-o atitudine afirmativa.

Pentru a-ti aprofunda noua calitate, la început îti este de ajutor sa o afirmi, urmând apoi succesiunea pe care am descris-o. Pe urma, însa, înalta aceasta afirmatie printr-o rugaciune plina de iubire catre Dumnezeu. În acest moment al celei mai profunde si mai afirmative armonizari cu Dumnezeu, El ne ajuta cel mai mult. Prin armonizarea cu divinitatea, rezistenta pe care o opunem devine minima, iar cooperarea noastra cu mila lui Dumnezeu este complet deschisa, plina de disponibilitate si constienta fata de superconstient.