Descriere - Adevar versus Falsitate. Cum le putem diferentia

Pentru prima oara in istoria omenirii, si doar in ultimul deceniu, a aparut o stiinta a Adevarului care ne aduce posibilitatea discernerii adevarului de fals.

Stiinta constiintei a relevat faptul ca gradele de adevar reflectate sunt in concordanta cu nivelurile calibrate ale constiintei pe o scara de la 1 la 1000. Cand  acest test de verificare a adevarului a fost aplicat asupra mai multor domenii din societate (filme, arte, politica, muzica, sociologie, religie, teorii stiintifice, spiritualitate, filosofie, viata cotidiana americana si a altor tari din lume) rezultatele au fost uluitoare.

Adevarul si Realitatea, dupa cum afirma autorul, nu au secrete. Tot ceea ce exista acum sau a existat in trecut, chiar si numai un gand, este identificabil si calibrabil pentru totdeauna din campul omniprezent al insasi Constiintei.

Odata cu lecturarea cartilor Putere versus Forta (nivel calibrat 850), Ochiul Sinelui (nivel calibrat 980) sau a cartii Sinele:Realitate si Subiectivitate (nivel calibrat 999), nivelul de constiinta al cititorului creste, acest lucru fiind masurabil,  ca o consecinta a simplei expuneri la acest material prezentat din  campul catalitic si puternic al contextului.

Conflictul este rezolvat inauntrul mintii cititorului cu ajutorul recontextualizarii care rezolva dilema. Adversitatea si impotrivirea sunt rezolvabile prin identificarea pozitionalitatilor egoului, ceea ce reprezinta baza suferintei umane.

Acest volum calibreaza la 935.

Extras din Capitolul 8 - FAPT  REAL VERSUS FICTIUNE: Realitate si Iluzie

Ca si evolutia sociala, cresterea interna si dezvoltarea pot fi procese tumultoase care nu aduc linistea. Diferentierea dintre fapt adevarat si eroare reprezinta o grea provocare, necesitand atat integritate, cat si curaj. Calitatea necesara cea mai importanta pentru o adevarata crestere si evolutie este practica si principiul smereniei. Este mai putin dureros sa adoptam o atitudine fundamentala de smerenie din proprie vointa, decat sa ajungem sa o traim fortat ca o consecinta dureroasa a ineptiei noastre. Smerenia, in ciuda imaginii sale negative sociale si publice din anumite sectoare ale societatii, este indicatorul excelentei, al intelepciunii si al maturitatii. Deoarece adevarul este chiar piatra de temelie si realitatea ultima pe care se bazeaza smerenia, ea nu reprezinta o vulnerabilitate in sine. Smerenia scoate la suprafata faptul ca mintea poate doar “sa stie despre” si ca nu poate face diferenta dintre infatisare si esenta.

Vom descoperi ca numai eliminarea completa si definitiva a indoielii este singura si deplina rezolvare, este chiar sursa iluminarii. Scoaterea in evidenta a tuturor fricilor, a indoielilor si nesigurantei reprezinta chiar nesiguranta, incertitudinea fata de existenta insasi. Numai realizarea Sinelui ca Realitate din care se iveste existenta, are puterea sa elimine tot dubiul pentru totdeauna.  

Increderea este drumul, dar nu destinatia, pentru ca termenul “incredere” implica o premiza inca nerezolvata, care exista doar in viitor. in contrast, numai prezentul este cu adevarat posibil de cunoscut, iar ceea ce este cautat prin incredere in viitor, exista doar in momentul prezent si in fiecare clipa. Fara de credinta si incredere viata nu ar putea fi de trait sau tolerabila. Totusi, la nivelul absolutului increderea si credinta sunt inlocuite de  certitudinea solutiilor sale finale,  realizarea lor. Solutia ultima, finala, nu este in timp, ci este fara de timp. Adevarul si Realitatea sunt identice si sunt eternul prezent ce asteapta a fi descoperit.

Stradania spirituala este procesul prin care sursa nesigurantei, a incertitudinii este in mod progresiv abandonata. in procesul evolutiei spirituale, securitatea este oferita pentru anumite perioade de timp de acele cai si indicatii verificabile si de incredere. Punerea la dispozitie a acestora este o responsabilitate a profesorului corpului de adevaruri verificabile. La fel cum alpinistul care reuseste sa urce muntele se bazeaza pe uneltele sale, pe o harta, un ghid, si pe experienta altora, cautatorul Adevarului se bazeaza pe o intelepciune acumulata si o realitate verificabila, ceea ce poate fi cunoscut prin procesul prezent al Realizarii insesi. Aceasta conditie specifica a Realizarii este adevaratul profesor si Sursa invataturilor celor intelepti.

Nu exista decat o singura intrebare, identica, ce scoate in evidenta toate problemele omenesti, conflictele si anxietatea lor, si aceasta este rezolvarea a ce este adevarul si care sunt mijloacele prin care il putem cunoaste. Toate drurmurile duc, pana la urma, catre aceeasi cale in care ne incredem, adevarul, increderea si smerenia fiind temele centrale. Dintre aceste calitati, smerenia este un “sesam deschide-te” care, in paralel cu lipsa de frica, implineste ceea ce pare imposibil.

Smerenia este o calitate extrem de importanta deoarece se bazeaza pe recunoasterea si incorporarea adevarului fundamental pe care, altfel, neajutata, mintea umana este intrinsec incapabila sa il descopere. Cand analizam, vedem cu usurinta ca mintii ii lipseste aceasta capacitate in primul rand structural si functional. Aceasta descoperire poate sa ne dezamageasca la inceput, insa, recunoasterea, admiterea acestui fapt, impreuna cu smerenia si curajul, sunt chiar acele elemente necesare unui progres reusit. Paradoxal, smerenia este aducatoare de putere in ceea ce este trait din nou ca vina si care acompaniaza indoiala si negarea. Pretextul egoului/mintii este ca, desi e capabil/a sa cunoasca Realitatea, mandria innascuta si starea de aparare, precum si vinovatia inconstienta ii sunt, in fapt, rezultatele. Putem fi martorii tendintei egoului de a se baga in furtunile furiei pentru a “avea dreptate”, astfel ajungand la dezacorduri defaimatoare. Meterezele ignorantei sunt pazite de egocentrismul in care egoul isi reafirma dorinta sa de suprematie si suveranitate prin dese luari de pozitie extreme, cum ar fi chiar omorul, ranirea sau executia a o suta de milioane de persoane (chiar in timpurile recente). Egoul intelege Adevarul ca fiind cel mai important dusman. Este rezumatul amenintarii sale si, prin urmare, egoul il uraste si il dispretuieste in ascuns si face tot ceea ce poate pentru a-l submina si a-l discredita in expresiile sale adevarate. Acest fapt este exemplificat in societatea curenta prin pozitiile socio-politice carcotase ce reprezinta expresiile nivelurilor de constiinta 180-190.

Prin contrast cu aroganta innascuta a egoului, adevarata inteligenta este o calitate a constiintei/constientei si nu este obiectul atacurilor egoului, deoarece esenta sa este nonlineara. Totusi, este folosita de ego in exprimarile sale ca minte, care devine apoi servitorul telului pentru supravietuire a egoului. Astfel, egoul foloseste mintea ca pe un camuflaj si se ascunde in constructiile sale inteligente. Aceasta recunoastere clarifica de ce mascarada sa ca religie si deturnarea adevarurilor spirituale au ocupat pozitia central, pana la dominarea marilor culturi, pentru perioade intinse de timp (vezi capitolul 17).

Daca smerenia este inteleasa ca o limitare, atunci cum ar putea fi ea chiar instrumentul prin care poate fi atins adevarul? De asemenea, ce ar putea inlocui sentimentul de incredere in sine, pe cat de fals ar putea fi acesta, si care apare din iluzia presupusei “cunoasteri” insesi?  Smerenia nu se bazeaza pe nimic exterior, ci este sigura in ea insasi in virtutea adevarului sau intrinsec. Nu are continut, in schimb este o atitudine si o pozitie a cercetarii. Rezulta din devenirea ca invatator si student al adevarului, invatator care nu are un piedestal de pe care sa cada, cu exceptia paradoxului mandriei de propria smerenie, care poate deveni, ea insasi, o revigorare a egoului (cum este pretinsa pietate a pseudosmereniei).

Adevarul se releva progresiv pe masura ce sunt indepartate valurile. Acest proces poate avea drept rezultat un sentiment temporar de frica, frica de a se fi pierdut, insa, trebuie sa ne amintim ca a fi pierdut nu elimina posibilitatea de a fi gasit (de exemplu, promisiunea Predicii de pe munte)

Nesiguranta este tolerabila cand este insotita de credinta si smerenie. Fiecare pas facut pe cale este, si ne conduce catre, starea de ne preda, capitularea. Cautarea Adevarului nu este pentru cei cu inima slaba; multe  incercari revin mereu pe aceasta cale.