Descriere - Nicolae Ceausescu si miscarea comunista internationala ed 2
Netulburat de promiscuitatea debutului, nici de sfarșitul lui, autorul il menține continuu in lumina rece a proiectorului. Retorica și gestica liderului roman lasă a ințelege că și scenariul ii aparține. Cu zeci ori poate sute de mii de file de material documentar, autorul cărții ii justifică direcția mișcărilor. ,,Replicile” extrase din vasta bibliografie nu lasă loc indoielii: in mișcarea comunistă internațională a perioadei, secretarul general al Partidului Comunist Roman a fost un pion insemnat. Deseori in dispută cu cel abilitat, prin originea puterii comuniste, in rangul de patriarh. Exemplele edificatoare ale confruntării Ceaușescu-Brejnev sunt cele patru evenimente internaționale analizate și interpretate cu acribie și talent in această carte: consfătuirile de la Karlovy Vary (1967), Budapesta (1968), Moscova (1969) și Berlin (1976).
De altfel, ținte declarate ale prezentului demers istoriografic sunt prezentarea ,,poziției” și tacticilor prin care reprezentantul comuniștilor romani voise ,,să compromită” strategia sovietică de refacere a unității comuniste sub patronajul Moscovei. Adiacent acestor ,,agitații de suprafață”, după expresia lui Braudel, sunt analizate tendințele bipolare promovate de China și "policentrismul” eurocomunist. Fie și numai prin intenționalitate, un proiect ,,neliniștitor” in peisajele monocrome, prea indelung pictate de istoriografia noastră.
Lavinia Betea
Intr-un regim politic cu partid unic, in care viitorul este descris in termenii ideologiei marxist-leniniste iar obiectivele politice şi economice ale partidului sunt descrise in aceeaşi termeni, analiza politicii externe nu poate ignora latura ideologică şi relaţiile la nivel de partid. Fără a ne angaja in aprecieri cu privire la măsura in care activitatea internaţională a PCR a fost condiţionată de imperative marxist-leniniste sau interese naţionale, nu putem neglija faptul că relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi statele satelit au fost concepute pe filiera partidelor comuniste locale. Aceste partide au fost aduse la putere de către Moscova la sfarşitul celui de-al doilea război mondial şi aceste partide au fost acelea care şi-au asumat sarcina construirii socialismului in aceste ţări, după preluarea puterii. Indiferent cat de numeroase sau profunde au fost imixtiunile sovietice directe in activitatea de partid şi de stat din aceste ţări, partidul comunist local a fost instrumentul impunerii unui regim politic similar şi partenerul privilegiat de discuţie in relaţia cu Moscova, superior organelor de stat din punctul de vedere al importanţei atribuite de hegemon. De asemenea, fie că politica acestuia emula iniţiativele şi viziunile sovietice, fie că era elaborată pe plan local (naţional), politica externă era intotdeauna justificată şi explicată in termenii ideologiei marxist-leniniste, chiar şi atunci cand se indepărta de aceasta.
Sfera internaţională de acţiune a partidelor comuniste, fie că erau plasate sub control sovietic, fie că nu erau, a fost reprezentată de mişcarea comunistă internaţională. Aceasta reprezenta cadrul organizatoric, dar şi ideologic al acţiunii internaţionale, pe baza premisei marxist-leniniste privind caracterul internaţionalist al comunismului şi pe baza experienţei organizatorice interbelice, reprezentată de Internaţionala Comunistă. Mişcarea comunistă internaţională a continuat să reprezinte pe plan extern cadrul de referinţă pentru toate partidele comuniste, chiar şi atunci cand mişcarea işi pierduse caracterul organizat, ierarhic, după desfiinţarea Internaţionalei Comuniste. Inţelegerea relaţiilor la nivel de stat dintre ţările comuniste sau a politicii lor externe este aşadar strict dependentă de inţelegerea relaţiilor lor la nivel de partid şi a modului in care se raportau la – şi acţionau in interiorul – mişcării comuniste internaţionale. Sau mai ales atunci cand se indepărta de aceasta. Este binecunoscut faptul că in polemica sino-sovietică, ambele părţi s-au acuzat reciproc in mod special de trădarea principiilor marxist-leniniste ("revizionism”, "şovinism de mare putere”, "aventurism”, "maoism”, toate aceste concepte implicau un grad de indepărtare, de "deviere” faţă de marxism-leninism). Este cunoscută strategia conducerii PMR de a-şi justifica poziţiile diferite faţă de cele ale Moscovei in special prin citate din V.I. Lenin.
