Descriere - Criza lumii moderne

Ceea ce René Guénon numeste „Traditie” reprezinta filonul de intelepciune primordiala care razbate, din timpuri imemoriale, prin toate manifestarile spirituale ale tuturor timpurilor si popoarelor, si poate fi recunoscut ca fiind acelasi, indiferent de particularitatile culturale ale unei zone geografice sau alta. Acest filon nu este de origine umana, ci divina, ajungand la oameni prin revelatie, si poate fi inteles prin ceea ce Guénon numeste „cunoastere intelectuala”, diferita de cunoasterea discursiva, specifica ratiunii uzitate in toata istoria cunoscuta a filosofiei si stiintei occidentale.

René Guénon considera ca Occidentul, mai mult ca oricand, trece printr-o criza datorata rupturii de Traditia intruchipata in aceasta zona de valorile autentice ale crestinismului. Dat fiind ca Biserica Catolica, singura care ar fi putut sa ofere un sprijin in acest sens, a dovedit deja ca s-a indepartat de linia traditionala, una dintre putinele sanse de redresare ale Occidentului ar fi apropierea de spiritualitatea orientala, care pare sa fi ramas inca fidela Traditiei. Insa tendintele „moderne” au inceput deja sa invadeze si Orientul, astfel incat chiar si acolo filonul autentic trebuie cautat cu grija.

Critica Occidentului modern atinge concepte ca „individualism”, „umanism”, „democratie”, desfiintand fara rezerve ceea ce ne-am obis-nuit sa numim „filosofie traditionala”, „stiinte traditionale”, „sistem filosofic” etc. In acelasi timp, haosul care caracterizeaza societatea moderna este vazut intr-o perspectiva mai larga, ca o consecinta fireasca a degra-darii manifestarii pe masura ce se indeparteaza de Principiul esential care i-a dat nastere, ajungand in ultimele clipe ale Varstei Sumbre, asa cum este cunoscuta in doctrina hindusa sub numele de Kali Yuga.

Aflata in plina criza de identitate, respingand din ce in ce mai mult, mai des si mai ferm orice manifestare a spiritualitatii autentice, cuprinsa de apele tulburi ale confuziilor si prejudecatilor, lumea moderna se afla, dupa autorul nostru, in situatia de a decide cat se poate de repede ce anume trebuie sa faca pentru a se redresa, pentru a mai salva adevaratele valori, mult mai putine si mai risipite in domeniile cunoasterii devenite complet „profane”; „redresarea” lumii moderne occidentale se impune cu cea mai mare stringenta, iar pentru aceasta René Guénon scrie trei carti: Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse (1921), Orient si Occident (1924) si Criza lumii moderne (1927).

Teodoru Ghiondea

„Pericolul inventiilor, chiar cele care nu sunt in mod expres destinate sa joace un rol funest pentru umanitate, dar care nu cauzeaza mai putin catastrofe, fara a vorbi de tulburarile nebanuite pe care le provoaca in ambianta terestra, va creste deci intr-o proportie greu de apreciat, astfel ca ne este ingaduit sa credem, fara a ne indeparta de realitate, ca, asa cum am spus mai inainte, toate acestea vor impinge lumea moderna sa se distruga singura, daca nu poate sa se opreasca de pe aceasta cale cat mai este vreme.”

„Intr-o civilizatie traditionala este aproape de neconceput ca un om sa revendice proprietatea unei idei si, in orice caz, daca o face, isi pierde creditul si autoritatea, caci o reduce la un gen de fantezie fara nicio importanta reala: daca o idee este adevarata, ea apartine tuturor acelora care sunt capabili sa o inteleaga; daca este falsa, nu este niciun merit in a o inventa. O idee adevarata nu poate fi „noua”, caci adevarul nu este un produs al spiritului uman, el exista independent de noi, iar noi nu trebuie decat sa-l cunoastem, in afara de aceasta cunoastere nu poate fi decat eroare...”

„Este exact ceea ce ignora occidentalii moderni, care prin cunoastere nu inteleg decat cunoasterea rationala si discursiva, deci indirecta si imperfecta, ceea ce s-ar putea numi o cunoastere prin oglindire; mai mult decat atat, ei nu mai apreciaza aceasta cunoastere decat in masura in care poate servi imediat scopurilor practice; angajati in actiune pana la negarea a tot ceea ce o depaseste, ei nu mai percep ca aceasta actiune degenereaza, astfel, prin lipsa de principiu, intr-o agitatie pe cat de vaga pe atat de sterila.”