Descriere - Sisteme informatice geografice in cartografie si cadastru

Informatiile documentare despre harti ne arata ca ele au existat inca dinaintea erei noastre: au fost gasite schite primitive la egipteni, chinezi, canadieni, amerindieni realizate pe suporturi foarte variate, incepand de la os, coji de copac, nisip, lemn, pietre etc. Continutul acestor schite se refera la suprafete restranse si reprezinta diferite elemente ale cadrului natural, ca reteaua hidrografica, lacurile, padurile, pesterile.
Cea mai veche harta ajunsa in Romania, zgariata pe o tabla de argint, este a Mesopotamiei, datand din sec. XIV-XV i.Cr.
Primele harti propriu-zise apar la grecii antici. Cea dintai harta greceasca a fost realizata de ANAXIMADRU din MILET si cuprinde lumea cunoscuta a timpului sau, inconjurata de OKEANOS, in ipoteza Pamantului plan.
Cele mai remarcabile rezultate cartografice in antichitate au fost construirea primului glob geografic de catre CRATES si imaginarea primelor sisteme de proiectie de catre HIPARH (sec. II i.Cr.) si PTOLEMEU (sec. II d. Cr.).
Romanii n-au imbogatit cu nimic baza teoretica a reprezentarilor cartografice, chiar daca au intocmit si ei harti numite itinerarii, necesare in razboaiele lor de expansiune. O astfel de harta este Tabula Peutingeriana.
In feudalism, dezvoltarea comertului atrage dupa sine intocmirea hartilor legate de necesitatile practice. Astfel se construiesc harti marine de catre italieni, cunoscute sub numele de portulane, care se refereau de obicei la bazinul unei singure mari.
Secolul al XVI-lea se caracterizeaza printr-o fructuoasa si valoroasa activitate cartografica, cei mai importanti reprezentanti ai acestei perioade fiind MERCATOR si ORTELIUS (olandezi). Mercator publica in anul 1578 un prim atlas de harti geografice dupa hartile lui Ptolemeu, dar reconstituite si corectate de el. La intocmirea hartilor, utilizeaza proiectia cartografica si propune mai multe proiectii, dintre care una pentru navigatie, care ii poarta numele, fiind folosita si in prezent.
Sec. al XVII-lea este cunoscut prin aparitia unor atlase care, pe langa hartile respective contineau si texte.
Din secolul al XVIII-lea merita amintita activitatea de intocmire a hartilor la scari mijlocii si mari. Prima harta topografica este harta Frantei a lui Cassini la scara 1:86400.
In anul 1871 are loc primul congres de geografie, unde se pune problema alegerii meridianului de origine sau a primului meridian, probleme rezolvata in 1884 la o conferinta special convocata la Washington, cand s-a ales ca meridian de origine meridianul observatorului de la Greenwich.
La sfarsitul secolului al XIX-lea (1891), la Congresul de la Berna, pentru unificarea hartilor topografice nationale intr-o harta internationala, s-a adoptat propunerea lui A. Penck de a construi o harta a globului la scara 1:1.000.000. In 1899 s-a hotarat intocmirea unei harti batimetrice a Oceanului Planetar la scara 1:10.000.000 care a aparut in 1904.
Intre cele doua razboaie mondiale s-au realizat diferite tipuri de harti si atlase. Opera cartografica de importanta mondiala a acestei perioade este Marele Atlas Sovietic al Lumii.
Dupa al doilea razboi mondial, dezvoltarea cartografiei este in plina ascensiune, se continua cu intocmirea atlaselor nationale, a hartilor topografice pentru noile state aparute, cu aparitia unor dictionare poliglote, cu organizarea unor confe- rinte internationale de cartografie etc.
Dupa etapele „aproximarilor dimensionale, geometrizarii geografiei” si „aplicarii metodelor statistice in geografie”, anii 1960 marcheaza debutul etapei informatizarii cartografiei. Aceasta etapa se identifica cu debutul sistemelor informatice geografice (SIG), ea fiind conditionata de perfectionarea rapida a calculatoarelor. Primii pasi au fost marcati prin constituirea bazelor de date, care ulterior au putut fi utilizate si de catre alti beneficiari.
Un pas inainte in informatizarea cartografiei l-a constituit realizarea atlaselor electronice, care pot contine, pe langa informatiile unei baze de date traditionale, si informatie sub
forma grafica (harti generale, harti tematice, cartograme, blocdiagrame, cartodiagrame, profile etc.). Atlasele electronice prezinta avantajul modificarii rapide a informatiei continute sub forma grafica de la un eveniment sau fenomen geografic prezent la unul viitor, intrunind atributul de „operational” si „functional”.