Carti in categoria Filosofie

“Am vazut, in volumul precedent, cat de mult a contribuit filosofia scotiana a simtului comun la aparitia si la constituirea spiritualismului francez de la inceputul veacului al XIX-lea. Aceasta noua directie filosofica a influentat, la randul ei, dezvoltarea ulterioara a scolii scotiene, care paruse a intra, catre jumatatea aceluiasi veac, in decadenta. I-a procurat anume, prin opozitia pe care i-a inspirat-o, o perioada de inviorare, sau chiar de inflorire, pe care au reprezentat-o Hamil...

“Punctul de plecare subiectiv al mai tuturor schimbarilor voluntare ce se produc in viata omeneasca, atat sub formele ei individuale cat si sub formele ei colective, este de cele mai multe ori, daca nu totdeauna, starea de sentiment pe care ne-am deprins a o numi „nemultumire”. E un fapt de observare curenta ca atat scopurile, pe care le urmaresc oamenii in activitatea lor, cat si mijloacele de care se slujesc ei ca sa le poata realiza, se schimba necontenit. Iar explicarea ace...

“Sub formele pe care le luase la inceput, cu Fichte si cu Schelling, si care nu pareau inca, nici destul de clare, nici destul de temeinice, idealismul german, cu tot zgomotul pe care il produsese, prin uimitoarele lui indrazneli, nu izbutise sa inregistreze izbanzi definitive. Cu Hegel insa, noua directie a cugetarii filosofice post-kantiene parea ca ajunsese a se impune contemporanilor, cu destula putere si cu destula trainicie, pentru ca viitorul ei sa poata fi socotit ca asigurat. Si t...

“In volumul II al Istoriei sale, va cauta ecourile asupra idealismului german post-kantian, considerand ca singura distinctie care merita discutata e cea dintre idealismul obiectiv si cel subiectiv. Psihologismul lui Fries, realismul de tip Herbart si voluntarismul schopenhauerian raman obiectele de interes ale lui Negulescu. Dar nu raman cu mult in urma nici autorii „stangii hegeliene”: Strauss, Feuerbach, Marx si Stirner. Crestinismul cu metode stiintifice nu va putea fi deca...

Ceea ce cititorul va descoperi in aceste pagini vor fi istorii ale modernitatii post-kantiene. Plurale, nelinistite, cu un apetit sistematizator feroce, filosofile modernitatii s-au dezvoltat in spiritul culturilor adverse si reactionare. Un crestinism criticist a facut posibila gândirea lui Hegel; un idealism metodologic a dus kantianismul pe culmile filosofiei germane al celor doua secole care au urmat revolutiei copernicane in filosofie; o filosofie a egoismului, criticista, in felurile...

“Volumul III al Destinului omenirii ne aduce inaintea constiintei un altfel de Negulescu: preocupat de conditia stiintelor umaniste, constient ca adictia discursurilor politice de „viata nationala” a civilizatiilor poate sugera „primejdii ascunse”, lucid inaintea conflictului disciplinar dintre stiinte care incep sa fie mai degraba naratiuni competitive asupra evolutiei fiintei in spatiu social decat instrumente care pot imbunatatii calitatea vietii, filosoful roman...

Filosofia Renasterii este, pentru P.P. Negulescu, sursa unei noi paradigme epistemice. Universalismul, echipat cu „o adancime mistica” si un apetit scientist, nu este nimic altceva decat un punct de intemeiere al unui nou ideal educati[1]onal. Homo universalis, prin atitudine si credinta, Giordano Bruno devine exceptia Renasterii in constructia lui Negulescu. El avea sa refuze dogma transubstantiatiei, convins de interpretari mai degraba metafizice ale Noului Testament si sa regandea...