Secolul 21 este un secol ce nu trebuie izolat, analizat disparat, dus spre un viitor incert, optimist sau pesimist, asteptat sau anticipat.

Acest secol, ca si predecesoarele sale, nu-si poate fi propria cauza sau fireasca consecinta, caci istoria e insasi cheia a tot ce poate fi supus ei. Potrivit analizelor unor specialisti ai acestui domeniu, precum Reinhart Koselleck, dominanta ar fi nu doar "repetabilitatea pe fondul intangibilitatii”, ci insasi legatura dintre istorie si limba. Ea a putut influenta relatiile sociale, gandirea, politicul, religiosul, fenomenul uman in toate datele sale. Istoria este o "voce”. Depinde pe ce tonalitate poate fi interpretata, insa oricat de diferit ar fi abordata, ea ramane o voce.

Secolul 21 este consecinta istoriei si ceva mai mult decat atat. Acest secol este si istoria omului de inceput, prins in deplinatatea constientei transcendentului, este si istoria omului actual, prins in valtoarea propriei sale istorii derulata pe un fundal politic, social, religios, mistic, fundamentalist, etic, estetic etc. A uitat el ceva din ceea ce purta omul de inceput in pasii sai spre Dumnezeu? Sa speram ca nu, deoarece fiinta umana este purtatoare de divin, de nostalgia timpului mitic, una din caile sale de impacare cu ea insasi. Fiinta umana nu a uitat de mit. L-a inlocuit cu altceva un timp, l-a ignorat tot atat, insa in secolul 21 mitul se reintoarce in istoria prezenta a fiintei umane implorand-o sa tina seama de el.

Conf. univ. dr. Otilia Sirbu