Editie si eseu interpretativ de Joanna Vecchiarelli Scott si Judith Chelius Stark

Traducere de Georgeta- Anca Ionescu

Iubirea la Sfantul Augustin este teza de doctorat scrisa de Hannah Arendt in 1929 sub indrumarea lui Karl Jaspers. Folosindu-se de o hermeneutica cu influenta heideggeriana, ea isi propune sa evidentieze si sa lamureasca ideile despre iubire sadite in adancul operei lui Augustin. Astfel, autoarea discuta trei teme majore: iubirea inteleasa ca dorinta, iubirea aproapelui si iubirea din relatia dintre om si creator, scotand astfel la iveala toata bogatia si complexitatea teologiei si filozofiei lui Augustin, un ganditor aflat in echilibru intre doua lumi, cea greaca si cea crestina. Dragostea, dorinta, singuratatea, fericirea, bucuria, caritatea, lacomia, credinta, viata, moartea, frica, iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu sunt doar cateva dintre conceptele discutate in lumina gandirii augustiniene si in vederea explicarii scopului ultim al fiintei umane: fericirea.

„O lucrare eminenta atat din punct de vedere filozofic, cat si din punct de vedere speculativ.“ — KARL JASPERS

„O revelatie ce ne obliga sa reconsideram interpretarea traditionala a operei lui Arendt.“ — Kirkus Reviews

„Cartea este o reusita admirabila, indiferent daca suntem interesati de gandirea lui Arendt, de teologia lui Augustin sau de fenomenul modernitatii.“ — Journal of Religion

„Teza lui Arendt este un text fascinant si important. Recomand aceasta carte celor interesati de istoria intelectuala in general si de gandirea lui Arendt in particular.“ — JEFFREY C. ISAAC

„Raul de care frica ne face sa ne ferim e orice ne ameninta fericirea, fericire care consta in a poseda binele. Cata vreme dorim lucruri lumesti, ne aflam permanent sub aceasta amenintare, iar frica de a pierde corespunde intotdeauna dorintei de a avea. Bunurile lumesti apar si pier independent de om, care e inlan?uit de ele prin dorinta sa. Permanent legati, prin dorinta si frica, de un viitor plin de incertitudini, vaduvim fiece clipa din prezent de linistea sa, de semnificatia sa intrinseca, de care nu suntem in stare sa ne bucuram. ?i astfel viitorul naruie prezentul.“ — HANNAH ARENDT