Descriere - Filosofia ca stiinta riguroasa - Edmund Husserl

Filosofia ca stiinta riguroasa - Edmund Husserl, trad.Alexandru Boboc

«Filosofia ca stiinta riguroasa» inseamna delimitare prin «reductie» a ceea ce este «Wissen» (cunoasterea ca valoare) in orice forma a rationalitatii (si a stiintificitatii), dar nu printr-o „metoda rationala” de deducere a principiilor, ci prin descoperirea acestora prin „geniul” cercetatorului in insasi structura si organizarea stiintei. «Nu trebuie sa transmitem generatiilor viitoare – sublinia Husserl – dificultatile acumulate de noi si devenite in cele din urma obisnuinta de nedesradacinat. Nevoia aici provine de la stiinta, dar numai stiinta poate depasi cu totul nevoia care provine chiar de la ea... Conceptiile despre lume pot intra in disputa, stiinta insa, nu. Doar ea poate decide, iar decizia ei poarta pecetea vesniciei».

(Alexandru Boboc)

Initiator al fenomenologiei ca orientare filosofica, Edmund Husserl (1859-1938) este autorul unor lucrari de referinta in creatia teoretico-filosofica, prezente in participarea de fond la innoirile din logica, metodologie, teoria cunoasterii, din filosofie si stiintele umane in genere. Prin opera sa, a carei derulare in formula HUSSERLIANA a luat proportiile unui mamut editorial, Husserl este astazi mai mult decat initiatoare al unei noi directii de cugetare, reprezinta un adevarat fenomen cultural. In acest sens, formulam ideea unei unitati sui generis intre Husserl – intemeietor al fenomenologiei (ca metoda de lucru si filosofie) si „fenomenul-Husserl”, intre opera sa si proiectia ei ca program si stil de gandire, cu actiune de durata in istoria logicii si a filosofiei.

Husserl a propus mai intai, o metoda de lucru (metoda fenomenologica) operationala in procesul asimilarii teoretice a problemelor logicii, metodologiei si filosofiei stiintei, filosofiei culturii s.a.; axata pe conceperea constiintei sub dimensiunea intentionalitatii (orientare, deschidere spre ceva) si pe „reductia fenomenologica”, aceasta metoda s-a dovedit functionala in multiple planuri ale explicarii creatiei (stiintifice, artistice, teoretico-filosofice), intrucat pune in lumina caile pe care se poate ajunge nu la ceea ce este aceasta, ci la valoarea lor. S-a remarcat, in acest sens, comunitatea acestei filosofii de lucru” cu cele mai noi tendinte din creatie in literatura (romanul proustian) si arta (prin cautarea a ceea ce este nemijlocit), prin refuzul naturalismului si istorismului.