Descriere - Conceptul de intentionalitate la Brentano

Antologia de fata ofera publicului textul care, dupa expresia lui Wilhelm Baumgartner, a devenit locul clasic al teoriilor contemporane ale intentionalitatii. Este vorba de paragraful cinci din primul capitol al cartii a doua din Psihologia din punct de vedere empiric (1874), opera fundamentala a lui Brentano, a carei problematica constituie o sursa majora de inspiratie pentru fenomenologia lui Husserl, pentru teoria obiectului a lui Alexius Meinong si, in zilele noastre, pentru filosofia mintii.

Brentano este cunoscut mai ales pentru cercetarea si reintroducerea conceptului de intentionalitate – un concept derivat din filosofia scolastica –in cadrul filosofiei contemporane.

Brentano a definit intentionalitatea ca fiind principala caracteristica a fenomenelor mentale. Fiecare fenomen mental, fiecare act psihologic are continut, este indreptat catre un obiect (obiectul intentionat). Fiecare credinta, dorinta etc. are un obiect. Proprietatea de a fi intentionat, de a avea un obiect intentionat, a fost trasatura cheie pentru a distinge fenomenele psihologice si fenomenele fizice, deoarece, asa cum a subliniat Brentano, fenomenelor fizice le lipsea capacitatea de a genera intentionalitate originala.

Potrivit lui Bertano „fenomenul psihic” este alcatuit din doua momente care nu pot fi concepute unu fara altul: obiectul actului psihic si relatia sau orientarea actului spre acest obiect.

Despre obiectul actului psihic,  Brentano afirma ca inexista intentional, ca este obiectiv (obiectual) in act, ca reprezinta obiectualitatea imanenta.

Pentru Brentano exista trei clase fundamentale de acte psihice: reprezentarile, judecatile si fenomenele emotionale - spre deosebire de traditie, care reunea primele doua clase intr‑una singura, gandirea, pentru a separa, pe de alta parte, sentimentul si vointa (Kant, de pilda). In ceea ce‑l priveste pe Brentano, imposibilitatea trasarii unei linii de separatie clare intre sentiment si vointa constituie un argument suficient ca sa considere ca, in linii mari, relatia intentionala specifica celor doua este de aceeasi natura.