Descriere - Spitalul amorului sau Cintatorul dorului

Noutate editoriala pentru muzica bizantina

Asa cum o arata si numele, culegerea contine cintece de iubire, dar nu numai, intr-un amestec stilistic caracteristic secolului XIX. De la cintecul popular autentic la cintecul de pahar, de la maneaua fanariota la romanta italiana, textele si nu mai putin melodiile zugravesc in culori vii o epoca despre care omul contemporan cunoaste foarte putine lucruri sau, in orice caz, detine informatii atent selectate, « filtrate » si comentate in maniera nationalist-ideologica. Farmecul si noutatea melodiilor este completat de savoarea unei limbi romane in formare, surprinzator de plastica, impanata cu neologisme orientale si apusene (explicate intr-un capitol al cartii).
Pentru cunoscatorii notatiei psaltice, Spitalul amorului constituie o piatra de incercare si un bun prilej de a-si exersa dexteritatea in citire si interpretare, deoarece melodiile, structurile muzicale si modulatiile utilizate sint adeseori diferite de cele ale cintarilor bizantine, iar notatia utilizeaza si semne / combinatii de semne neobisnuite (trigorgon cu dipli, tetragorgon, etc.).
Acest document de epoca poate constitui o sursa de cercetare pentru diferite domenii de activitate : muzicologie, etnografie, lingvistica, sociologie, istorie etc. De asemenea, poate (si trebuie) sa prezinte interes pentru muzicieni spre a-si largi (imbogati) repertoriul cu piese vechi, dar in acelasi timp noi pentru publicul roman.
Spitalul amorului este o carte importanta si ar trebui sa-si gaseasca locul in biblioteca oricarui iubitor de muzica veche romaneasca.

Virgil Ioan Nanu – laurentiu.drag.googlepages.com

Manele din alte vremuri

« In mijlocul acelei mode stupide, acelui curent de erotism trivial, de sentimentalism gretos si de galanterie ridicula, cari au tarat si manjit chiar pe multi oameni de spirit si de adevarat talent, Anton Pann, vestitul nostru poet popular, a publicat, pe langa atatea admirabile lucrari originale si traduceri, si o colectie de cantece si poezii la moda pe acea vreme », spunea Caragiale in a sa prefata la Spitalul amorului. Iata ca Editura Compania face o interesanta si utila opera de restituire, publicind volumul Spitalul amorului sau Cintatorul dorului de Anton Pann. Cititorii – amatori de manele sau detractori ai genului – au ocazia de a afla cum se cinta in Bucuresti acum mai bine de 150 de ani. Citeva Cuvinte lamuritoare despre vechea muzica profana de la noi de Nicolae Gheorghita si o Mica antologie de citate din scrieri despre Anton Pann de Petru Romosan insotesc cintecele din antologie, publicate atit in notatie europeana, cit si in cea psaltica.

Lucia Verona,
Saptamana financiara, 14 septembrie 2009, p. 31

Manelele de altadata

O culegere pitoreasca si pretioasa documentar vede, dupa multa vreme, lumina tiparului in integrum. Frumoasa editie de la Compania din Spitalul amorului sau Cintatorul dorului de Anton Pann preia, dupa informatiile din prefata Adinei Keneres, « numai cintecele din cele doua editii ale Spitalului..., si anume 8 din cea de-a doua brosura a primei editii (1850) care nu se repeta in editia ulterioara si 166 din cele sase brosuri ale editiei a doua (1852) ». Textele sint insotite de partiturile muzicale « europene » transpuse de Gheorghe Ciobanu in culegerea Cintecelor de lume din 1954 si de originalul lor psaltic, « mult mai cunoscut la 1850 negustorilor si meseriasilor de melodii, care invatasera cintarea bisericeasca la scoala ». « Ciudatenia istoriei », adauga Adina Keneres, « face ca in Romania anilor 2000 sint iarasi poate mai multi cunoscatori de scriere psaltica – studenti la teologie sau tineri absolventi ai scolilor de cintareti bisericesti – decit de muzica liniara europeana, caci muzica se preda, din pacate, destul de putin sau deloc in scolile obisnuite ». Exista insa si o alta ciudatenie a istoriei : revenirea in forta a manelelor si cintecelor lautaresti – o intoarcere a « refulatului balcanic » ! – dupa un secol si jumatate de occidentalizare... Or, « ierburile si alifiile pentru durere » ale boierilor si tirgovetilor de altadata, cum frumos le numeste Pann in prefata sa [...], au, muzical vorbind, legaturi strinse cu maneaua venita la noi pe filiera otomana si fanariota. Cele 174 de piese – muzica si text – culese din folclorul urban si prelucrate de catre Pann pina la discreta apropriere au, dupa caz, autori culti (Gr. Alexandrescu,
D. Bolintineanu, G. Sion, C.A. Rosetti, C. Caragiali, C.D. Aricescu, G. Popescu) sau populari, paternitate certa sau incerta. In majoritatea cazurilor, numele nu sint mentionate, spre a nu da satisfactie « celor ce le place sa se faca plagiari »... Textele Spitalului... – memorabil titlu ! –  acopera un intreg secol de « poezie » sentimentala si provin de la oras / mahala sau de la sate, din Muntenia, Oltenia, Moldova si Transilvania, alcatuind un repertoriu amestecat si practic nestudiat (singurul studiu serios il reprezinta, deocamdata, prefata lui Gh. Ciobanu din 1954). Calitatea lor e, fireste, variabila, mergind de la compuneri gratios-alegorizante (Amarita turturica ; Tulpina, de ce n-ai floare) si romantiozitati delicate (Departe sint de tine ; Pe o stinca neagra) la versificari rudimentare, pe care numai relativa lipsa a vulgaritatii le deosebeste de partiturile manelelor lui Vali Vijelie si Adi Minune. Balade haiducesti (N-ati auzit d-un Jian) si cintece de mahala (Bate-ma, trinteste-ma), ohtaturi de inima albastra (Of, of, of, te rog aibi mila), folclor romanesc autentic (Bordeias, bordei, bordei ; Aolica, dodo fa !) sau grecesc (Cali spera spera) alcatuiesc un galimatias caracteristic pentru « balcanismul » mentalitatii literare si sentimentale de la « Portile Orientului » si de la inceputul modernizarii noastre europene. In interiorul volumului, muzicologul Nicolae Gheorghita semneaza citeva pagini avizate despre muzicianul folclorist Anton Pann si istoria « muzicii profane » a perioadei 1750-1850, iar Petru Romosan decupeaza citeva fragmente-profil despre « finul Pepelei », de la G. Dem Teodorescu pina la Ovidiu Papadima si Paul Cornea, via Ion Ghica, I.L. Caragiale, N. Iorga si G. Bogdan-Duica. Fara a avea un caracter « academic », de cercetare istorica si muzicologica, editia de fata restituie fidel un document de epoca expresiv si complex, care-si asteapta deopotriva degustatorii amatori si analistii experti.

Paul Cernat,
Dilemateca, noiembrie 2009, p. 30

Format:15 x 22 cm
Nr.pagini: 360 (344+XVI)