Descriere - Aproape de scena, George Banu. Eseuri si marturii

George Banu are multe bagaje: mii de pagini scrise, zeci de carti editate sau personale, mii de spectacole vazute cu frenezia spectatorului insatiabil. Ce ar insemna pentru George Banu sa uite? Sa treaca oare pragul miraculos si improbabil care il separa de intelegerea spectacolului propriei sale vieti, pentru a deveni, in acelasi timp, spectator, actor si autor al unui insondabil mister?

Basarab Nicolescu


Cuprins

Argument 7

1. CRITIC MARTOR, PEDAGOG IMPLICAT.

TEXTE DE GEORGE BANU

Privirea de aproape si atractia miniaturilor (13); Tacere afec tuoasa si plecare asumata (20); Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (22); Actorul dincolo de rol (26); Criticul, utopie si auto biografie (32); Teatrul, iesiri de urgenta (37); Memoria teatrala si experienta ireversibilului (42); Actorul care nu revine (47); Teatrul sau clipa locuita (50); Despre gustul aforismelor ... (55); Pedagogia-evolutie, pedagogia-eveniment (58); Teatrele si scolile lor: pedagogia aceleiasi grupe de sange (67); Pedagogia esentia lului (76)

II. CORIDOARELE MEMORIEI

Un manuscris regasit 85

III. INTERPRETARI SI EVOCARI

Basarab Nicolescu, lmprobabilul prag 93

Sorin Alexandrescu, Nesatul de teatru 100

Cornel U ngureanu, Asteptandu-l pe George Banu 109

Mihai Maniutiu, Insemnari despre George Banu-actorul 112

Nicolae Prelipceanu, Spectatorul avizat, spectatorul cultivat,

spectatorul luminat 114

Ion Cazaban, Ochiul teatral 118

Anca Maniutiu, Spectatorul-martor dans le creux de

l' entre-deux 125

-359-

Liviu Malita, Bouffes du Nord - un mod paradoxal

de a fi consecvent cu tine insuti. Marginalii la un text

de George Banu 134

Mircea Morariu, Spectatorul pursange 148

Gavriil Pinte, Intalnirile cu George Banu 160

Carmen Musat, Spectatorul implicat 165

Mirella Nedelcu-Patureau, Cum nu ne vindecam niciodata

de teatru sau o falsa iesire din scena 167

Bogdan Ulmu, Livada lui Banu (1); George Banu & Livada .

noastra(II) 174

Cristina Modreanu, George Banu, cel aflat "intre" 178

Andras Visky, Scriere si teatru. Descrierea unui performance

cu George Banu 184

Paul Aretzu, Arta spectacolului 193

Felix Alexa, Intre Prospero si Ariel 201

Stefan a Pop-Curseu, Cand spectatorul isi intoarce fata de

la scena 204

Corina Teodor, Interferente 213

lulian Boldea, Etica distantarii 216

Constantin M. Popa, Pornind de la un dublu interviu 221

Marian Victor Buciu, De la memoriile teatrului la teatrul

memoriei 224

Cristian Stamatoiu, Gaiev, un sambure de visina tot mai

amar 239

Gabriel Petric, Cortina transparenta 246

Dumitru-Mircea Buda, Fascinatia eseului 250

Inocentiu Dusa, George Banu - Deus ex machina! 257

Magdalena Popa Buluc, "Amantul plecat pe drumuri" 260

Ion Buzera, Un artist al vegherii teatrale 264

Emanuela Ilie, George Banu - un expert al contrariilor

permanent confruntate 269

Florina Codreanu, Fata omului din spate: George Banu

despre pictura si teatru 274

- 360-

IV. EXERCITII DE IDENTIFICARE

Gabor Tompa (281); Andrei Serban (281); Lucian Pintilie (282); Victor Ioan Frunza (283); Mihai Maniutiu (284); Ludmila Patlanjoglu (284); Marcel Iures (285); Radu Penciulescu (286); Mihaela Tonitza-Iordache (287); Victor Rebengiuc (288); Valeriu Moisescu (288); Ion Tobosaru (291); Ion Caramitru (292); Alexa Visarion (293); Catalina Buzoianu (294); Felix Alexa (296); Delia Voicu (297); Manuela Cernat (298); Dan Vasiliu (299); Dominic Dembinski (300); Mariana Mihut (301); Andreea Dumitru (301); Emil Boroghina (304); Stefan Iordache (306); Ovidiu Iuliu Moldovan (307); Octavian Saiu (307); Laurentiu Damian (309); Cristian Pepino (311); Marina Constantinescu (312); Florica Ichim (313); Ion Cazaban (314); Gheorghe Ceausu (316); Elisabeta Munteanu (317); Cristina Corciovescu (319); Vittorio Holtier (320); Sergiu Anghel (323); Alice Georgescu (324); Nicolae Mandea (325); Cristina Modreanu (326); Ion Parhon (327); Constantin Chiriac (329); Ioana Moldovan (330); Herve Bolot (331); Ionut Sociu (332).

ADDENDA

Laudatio: Anca Maniutiu, Florin Zamfirescu,

Sorin Crisan 335

Dialog cu George Banu: "Ceea ce conteaza in mod esential e

aptitudinea scenei de a stimula imaginarul publicului" 349

Fisa biobibliografica 354

Privirea de aproape si atractia miniaturilor pentru Marcel Iures

La capatul periplului sau, pe drumul de intoarcere, acest fiu risi pitor lipsit de tata, care este Peer Gynt, isi trece viata in revista, desfacand-o asemenea unor foi de ceapa. Iar ele povestesc, fiecare in parte, evenimentele prin care a trecut, reusitele, ca si esecurile, reconstituind zigzagul unei vieti debusolate. La o privire atenta, fiecare are sens, fiecare e adevarata, dar impreuna formeaza ele oare un tot? Raspunsul negativ ascunde in el drama, iar consta tarea esecului atrage concluzia finala: Peer a ratat miezul, centrul fiintei sale, n-a ajuns la el, asa ca trebuie remodelat ... Desigur, aplicarea sanctiunii consacra infrangere a, dar trebuie pentru asta sa-i renegam faptele momentane de glorie si satisfactiile? Trebuie oare sa deplangem clipele traite in numele vidului in care sfarseste declinatia lor lipsita de orientare ? Tot numarand foile, Peer face o analiza a drumului parcurs - a crezut in intelepciunea chinezeasca potrivit careia "pasul face drumul" -, dar descopera ca a pierdut calea. Doar calea duce la esenta, si rari sunt cei ce ajung la ea. Peer a incercat, insa fara succes. Trebuie oare sa-I acuzam in numele acestei infrangeri, desigur linistitoare pentru cei prudenti, cei care n-au trecut prin proba drumului? Peer s-a ratacit, dar n-a aban donat. O confirma mormanul foilor de ceapa ce-i reprezinta viata. A trait, poate fara sensul ultim, dar cu exaltarea clipelor asumate cu simplitate, unele dupa altele. Sigur, viata lui n-are arhitectura, dar este macar o suma de evenimente, angajamente, rataciri. N-a ajuns sa-i dea un sens, a cunoscut insa febra intensitatii mereu rein noite. Nu a vizat nicio tinta finala, dar s-a cufundat in prezent.

-13-

Aproape de scena, George Banu

Peer nu e un constructor, ci un cheltuitor: doua logici care se opun, ireductibile.

"Foile de ceapa" trimit, pentru un spectator ca mine, la diverse perioade ale vietii, la alegeri succesive si niciodata unice. Era sa raman in preajma lui Peter Brook, dar viata mi-a suras si, desi am fost apropiat de el sau de Antoine Vitez, nu m-am oprit cu totul langa acesti tati adoptivi. Da, ma recunosc in Peer si ceapa lui, caci fiecare foaie sau, altfel spus, fiecare incercare trimite spre o usa deschisa, spre o intrebare formulata, spre o indoiala resimtita, fara insa a ajunge la sensul din urma, la aceasta lumina ultima ce face sa se opreasca timpul si, ca in Faust, sa ateste victoria asupra demo nului. Dar, ca sa reiau o frumoasa formula a lui Brook, oare de cate ori, pe durata unui spectacol sau a uimirii in fata unei expe riente, ceasul vietii mele nu s-a oprit inmarmurit? "Foi" nenuma rate care, de fiecare data, mi-au dat impresia ca ating, miraculos, "miezul", pentru ca apoi sa recad ... Orice spectacol unic dispune de aceasta forta ce linisteste si reconforteaza. Barthes, dupa ce a vazut la Paris, in 1954, Mutter Courage a lui Brecht, a incetat sa mai mearga la teatru: asteptarea i-a fost satisfacuta! Numai ca nu multi sunt spectatorii care au trait o asemenea iluminare "poetica" singulara, iar altii, mai putin extatici, la fel ca mine, cauta specta colele sau aventurile ce le cristalizeaza, in mod pasager, speranta, spectacole ce se erijeaza in evenimente "plurale". Ele relanseaza periodic dorinta de teatru si invita la continuarea drumului. Desi ramane o arta, spectacolul capata atunci sensul unei experiente umane legitime si fecunde, in care se amesteca fericirea pur si simplu teatrala, generata de scena si de datele concrete ale actului scenic implicat in timpul sau. Ele nu pot fi disociate ... de aceea, fiecare spectacol unic se constituie in "foaie" a acestui "eu artis tic" care este eul unui spectator pe termen lung. Iata de ce imi place sa spun, parafrazandu-l pe Prospero, ca "sunt facut din stofa spectacolelor pe care le-am vazut", dar ca aceste spectacole formeaza totodata "biblioteca mea interioara", ordonata dupa principiile unui amator zelos si dezordonat.

-14 -

Critic martor, pedagog implicat

Biblioteca asta o port cu mine, asa cum isi poarta Diogene butoiul si, consultand-o, pot descoperi articulatii si inrudiri ce imi permit sa identific un simptom si sa formulez un diagnostic. Nu pentru a crea sisteme sau a deschide panorame, ci pentru a ma focaliza asupra acestor puncta, focare ale atentiei mele, ce imi permit apoi sa redactez cateva microtexte inspirate de poezia con creta a scenei. Adevarate miniaturi.

Miniaturi poetice, miniaturi teoretice

Miniatura se defineste prin precizia trasaturii si reducerea campului, fiind vechiul echivalent al gros-planului actual. Dar miniatura nu tine de fragment, cu tot ce inseamna el ca deschidere si faramitare, nu, ea concentreaza si face lizibil, e drept ca uneori in maniera microscopica, un peisaj sau un chip. Puterea de a alege are aici un rol decisiv, ca urmare a unei dorinte de focalizare ce invita privirea sa se apropie. Miniatura este un graunte de real... izolat, dar totodata semnificativ pentru mizele sale. De-a lungul timpului, din dorinta de a consulta unele protocoale teatrale - ora prevazuta pentru inceperea spectacolului, saluturile de final si multe altele - am inceput sa ma dedic acestui aspect, incercand sa aflu ce au ele constant si ce anume variaza usor de la o tara la alta, de la o epoca la alta. Protocolul ramane indispensabil, dar nu imuabil, fiind afectat de societate si de timp. Nu este lipsit de interes sa-i surprindem efectele. A merge la teatru inseamna si a-ti pune intrebari si a te bucura de ceea ce comporta el ca ritual social, fiind deosebit de lectura sau de vizita la muzeu. Poezia teatrului este si poezia salii si a obiceiurilor sale.

Dar, pentru a fi mai precis, miniaturile sesizeaza anumite "mitologii" ale scenei contemporane, reperabile de la un spectacol la altul, un fel de peceti ale prezentului care, dincolo de marile opti uni teoretice, revin de la un regizor la altul, se transforma in simp tome ale unei epoci, pentru ca apoi sa dispara. Scopul secret al unuia ca mine consta nu in a propune un dictionar sau a redacta un catalog, ci in a degaja si fixa aceste focare temporare in jurul carora se organizeaza peisajul teatral al unei epoci si care ne-au

-15 -

Aproape de scena, George Banu

implicat personal. Va exista mereu o implicare subiectiva cu tot ce inseamna ea ca angajament afectiv si uitari vinovate. In ceea ce fac, perspectiva nu va fi niciodata totalizanta, principiul re activitatii individuale si libertatea de optiune sunt, cred eu, caracteristicile oricarui demers ce abordeaza" poezia teatrului".

Unele din aceste "mitologii" frapeaza prin vizibilitatea lor, ce frizeaza stereotipia, altele raman mai ascunse si trebuie sa le repe ram, sa discernem, sa le observam. Pentru a reusi, e absolut necesar sa recurgem la "biblioteca interioara", formata din spectacolele pe care le-am vazut, aici sau aiurea, la cunoasterea lor directa, singura in masura sa dezvaluie gradul de raspandire a unei recurente, con stituirea unei "figuri" inscrise in chiar miezul reprezentatiilor. Putem astfel sesiza cateva constante, dovezi ale unei reverberatii reprezentative atat pentru o epoca, cat si pentru sensibilitatea unui creator. Ele ii unesc, mai mult sau mai putin explicit, pe artistii in cautare de afinitati sau de situatii polemice. "Culisele" teatrului au devenit un teren de explorare pus deseori in valoare, si putini sunt cei ce nu s-au lasat sedusi de aparatele "video". In fata acestor focare, spectatorul care sunt se opreste si incearca sa faca unele comentarii, ce constituie insasi substanta "miniaturilor".

O privire atenta, departe de marile elanuri teoretice sau de si guranta instrumentelor paspartu, deceleaza si desprinde "nodu rile" poetice - sau, cel putin, pe unele dintre ele - in stare sa teasa "tapiseria" scenei moderne. Miniatura face economie de fir pentru a se concentra pe nod ... Iar "nodul" este aceasta concen trare poetica ce poate fi sesizata si apoi convertita in scris. "N odul" depaseste "detaliul", el tine de reteaua semnelor repre zentatiei, dar si de iradierea sa punctuala, unica, pe care o regasim totusi altundeva. "Detaliul" ramane legat de o singura punere in scena, in vreme ce "nodul" leaga mai multe si confirma existenta unei constante care, dupa cum s-a mai spus, esueaza uneori in ... stereotip. In acest sens, procesul conduce dinspre revelatia "poe tica" spre stereotipia locului comun, baza, in sensul barthesian al termenului, a oricarei "mitologii" moderne, a societatii, dar si a unei arte, in cazul de fata teatrul.

-16 -

Critic martor, pedagog implicat

Actorul, centrul poetic al teatrului

Daca poezia teatrului te "inalta", ca sa-i citez pe Fratii Goncourt, multumita unui element scenografic, unei solutii de punere in scena sau de ecleraj, specificitatea ei e data de prezenta actorului. Sa cauti germenul artistului din el, iata provocarea pe care o lanseaza poezia teatrului. Despre actor insa, ce poti spune? El se sustrage analizei si doar exceptia inspira cuvantul. Cuvant ce, departe de a fi generalizant, e, dimpotriva, punctual si local, incercand sa capteze o identitate, sa constituie un manunchi de interogatii sau sa conduca spre acel "altundeva" la care trimite orice mare actor. Cartea cu titlu barthesian a lui Bruno Tackels, Fragments d'un theatre amoureux (Les Solitaires intempestifs, 2001) - pune intr-una din pagini problema procesului discursu lui critic despre actori. Acesta lipseste, pacatuieste prin banalitatea epitetelor, e absent atat din presa, cat si din gandire, se plangea Tackels. Cum sa nu admiti justetea acestei observatii revoltate? Dar, odata ce am formulat constatarea, merita sa-i examinam veridicitatea. Exista oare uitare deliberata, negare premeditata a rolului actorilor, conspiratie tacuta sau chiar, mai banal spus, neglijenta condamnabila? Greu de crezut, mai ales astazi, cand regizorul si-a pierdut semetia, iar scriitorul revine. Fiecare dintre ei e constient de forta de care dispune actorul si intelege sa-si faca din el cel dintai aliat. Observatia de mai sus nu ramane, totusi, mai putin actuala. De ce aceasta absenta? Desigur, din motive mai tainice, implicite, legate chiar de scris. Acesta se vede confruntat cu propriile limite atunci cand incearca sa rezolve exercitiul comun al jocului, ceea ce explica de ce prefera sa nu examineze jocul actorilor, pe care adesea ii aminteste sau ii defineste cu aju torul unui epitet mai mult sau mai putin pertinent. Si asta pentru ca nu e deloc usor sa scrii despre un actor obisnuit, care-si face treaba cu onestitate, bine integrat in distributie. Instrument disponibil, el se pierde in proiectul global, contribuind, dupa pro priile puteri, la buna sa functionare. Dupa epuizarea acestor comentarii artizanale, scrisul intra in pana. Ii lipsesc stimulii si, fara a avea nimic de care sa se agate, se resemneaza in a trece jocul

-17 -

Colectia transdisciplinara "Stiinta, Spiritualitate, Societate"

se adreseaza unui public larg, interesat de interactiunea dintre stiinta, arta, literatura, spiritualitate, religie fi societate in secolul XXI.

George Banu are multe bagaje: mii de pagini scrise, zeci de carti editate sau personale, mii de spectacole vazute cu frenezia spectatorului insatiabil. Ce ar insemna pentru George BanII sa uite? Sa treaca oare pragul miraculos si improbabil care il separa de intelegerea spectacolului propriei sale vieti, pentru a deveni, in acelasi timp, spectator, actor si autor al unui insondabil mister?

BASARAB NICOLESCU

* * *

Au colaborat: Basarab Nicolcscu - Sorin Alexandrescu - Cornel Ungurcanu - Mihai Maniutiu - Nicolae Prclipccanu - Ion Cnzaban - Anca Maniutiu - Liviu Malita - Mircea Morariu - Gavriil Piure - Carmcn iIuat - Mirella Nedclcu-Patureau - Bogdan Ulmu - Cristina lIodreanu - Andras Visky - Paul Aretzu - Felix Alexa - Stelana Pop-Curseu - Corina Teodor - lulian Boldea - Constantin M. Popa > Marian Victor Buciu - Cristian Stamatoiu - Gabriel Petric - Dumitru-Mircea Buda > Inocentiu Dusa - Magdalena Popa Buluc - Ion Buzcra - Emanuela Ilic - Florina Cod rea nu - Guhor Tompa - Andrei Serban - Lucian Pintilie - Victor Ioan Frunza> Ludmila Patlanjoglu - Marcel Iures > Rmlu Penciulescu - Mihaela Tonitza-Ionlache - Victor Rebengiuc - Valeriu Moiseseu - Ion Tohosaru - Ion Cararnitru - Alexa Visarion > Catalina Buzoianu - Delia Voicu - Mauuela Ceruat - Dan Vasiliu > Dominic Dembiuski - Mariana lIihut - Andreea Dumitru> Emil Boroghina· Stefan Iordache> Ovidiu Iuliu .:loldovan· Octavian Saiu > Laurentiu Damian - Cristian Pepino - Marina Consuuuincscu > Florica Ichim - Gheorghe Ceausu - Elisaheta Munteanu· Cristina Corciovescu - Vittorio Holtier - Sergiu Anghel· Alice Georgescu· Nicolae ;landea - Ion Parhon - Constantin Chiriac - Ioana Moldovan - Herve Bolot - Ionut Sociu - Florin Zamfirescu - Sorin Crisan


Autori: Iulian Boldea, Stefana Pop-Curseu (coordonatori)
Anul aparitiei: 2013
Format: 13 × 20 cm
Numar pagini: 384