In Bucurestiul interbelic oamenii au trait si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, lucizi si fantasti, buni si rai, bine si rau. Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. ...
