Ma urmara inca ecoul puternic al versurilor lui melodioase, marmoreene sau indarjite... Si mi se parea in peisagiul ce se largea din ce in ce mai mult sub umbrele serii, ca sufletul lui Eminescu trebuia sa adie pe aci, izvorat din frumusetea campiei romanesti, legat pentru totdeauna de dealuri, de codru, de parau.
Sufletul lui infratit intr-atata cu graiul, cu orizontul, cu sufletul nostru, trebuia sa rataceasca pe aci ca un geniu necesar, ca o forta a naturii, ca o aroma campeneasca...
...Can...