Carti in categoria Critica literara

„Un scritor atipic care nu si-a seris opera pe care biografia lui o merita." lata o rostire incomoda, demna de a fi epitaful unui personaj inegal in cultura romana. Adica, a unui erudit care a trait dupa toate pasiunile intelectuale ale unui clasic si dupa toate dezordinile unui avangardist. Cu capul in antichitate si inima in modernitate, Odobescu a fost o fizionomie morala atipica pentru secolul XIX: un estet dezgustat de politica si sedus de diplomatie, niciodata asezat, nici in carier...

E prima parte a amplei panorame pe care Ion Bogdan Lefter a consacrat-o in 1984-1985 inceputurilor poeziei romanesti postmoderne, deci colegilor sai de generatie, atunci inca foarte tineri. Nu s-a putut publica pina la sfirsitul lui 1989, cind regimul comunist s-a prabusit, apoi aparitia i-a fost aminata de autor pina in 2005, la 20 de ani de cind fusese scrisa, drept care titlul a fost adaptat la situatie: Flashback 1985. Inceputurile „noii poezii”.Se reediteaza acum in doua volume ...

Acest proces de spatializare a Timpului, de transformare a succesiunii in simultaneitate, este mai izbitor in asa-zisa literatura popular. Teoriile asupra origini si a naturii folclorului sunt nenumarate, inepuizabile. Cea mai cunoscuta este ipoteza origini populare: geniul etnic creeaza mituri care fabuleaza fenomene cosmice si evenimente istorice, mitul in cazul acesta avand un caracter net de suprastructura onirica. Este doctrina universitara, oficiala. Nu ne face nicio impresie. Credem ca ar...

Cartea de fata are o istorie speciala. E partea a doua a amplei panorame pe care Ion Bogdan Lefter a consacrat-o in 1984-1985 inceputurilor poeziei romanesti postmoderne, deci colegilor sai de generatie, atunci inca foarte tineri. Nu s-a putut publica pina la sfirsitul lui 1989, cind regimul comunist s-a prabusit, apoi aparitia i-a fost aminata de autor pina in 2005, la 20 de ani de cind fusese scrisa, drept care titlul a fost adaptat la situatie: Flashback 1985. Inceputurile „noii poezii&...

In Cioran: o mitologie a nedesavarsirilor, Eugen Simion vine cu o abordare contrapunctica incitanta, cu miscari ondulatorii si in plan temporal si in plan spatial, deschizand simultan practic toate fronturile analizei, revenind de cate ori logica argumentatiei i-o cere, urmarind conturul filigranat al unei arhitecturi elaborate care creste organic, in conformitate cu teoria mereologiei, stabilind natura relatiilor intre parte si intreg. Capitolele se constituie in entitati aproape de sine statat...

Punct de reper incontestabil in tot ce s-a scris despre proza lui Mircea Eliade, monografia lui Eugen Simion completeaza, justificat, portretul unei personalitati complexe si definitorii pentru imaginea literaturii romane in ansamblul ei, un cetatean al lumii care si-a pus amprenta pe volutele destinului cultural al poporului roman reprezentandu-l cu stralucire in universalitate. Mircea Eliade. Nodurile si semnele prozei ia ca punct de plecare prozele eliadesti, plecand de la geneza lor si treca...

Scriitor el insusi prin forta frazei si adevarul ei, Eugen Simion pleaca de la intentia de a-i arata cititorului, pentru inceput, cat de important este sa cunoastem indeaproape caracterul scriitorului, luptele launtrice pe care acesta le-a purtat si de care adesea a fost chinuit. Cine a fost Eugen Ionescu inainte sa fie cernut prin sita deasa a grelei vremi prin care a trecut? Cine a fost necunoscutul Ionescu, cel care publica sub pseudonim, poetul din spatele Elegiilor pentru fiinte mici sau pa...

Ca om, poetul respira exuberanta in fata lumii exterioare, fiind format in spatiul liber al naturii. Prin cultura, el se instaleaza cu voluptate in mit, intuind varste si realitati preexistente, sau transpunand in viziuni mitice prezentul. Truverul e insa mai personal, mai reliefat decat reflexivul, drept care lirismul sau apare dominator, preponderent fata de tentatia ideilor, in toate cazurile, chiar in momentele depresive, peste confesiunile lui Horia Zilieru se arcuiesc raze de soare. Inca o...

Antimodernul se joaca de-a cine-pierde-castiga, fiindca expe¬rienta lui melancolica ii ofera o pavaza retorica inexpugnabila. Esecul in lume reprezinta conditia care face posibila continuarea la nesfarsit a activitatii literare. Chiar daca nu vitupereaza mereu, fiindca nu toti o fac, verva antimodernului e de nestapanit (…).Iata de ce antimodernitatea nu e deloc incompatibila cu anumite comportamente care pot fi numite oricum, dar nu conservatoare (apolitismul lor estetic, refuzul ang...