Contrar credintei populare, albul este o culoare in sine, la fel ca rosul, albastrul, verdele sau galbenul. Pin cartea Alb. Istoria unei culori speciale, reputatul savant Michel Pastoureau urmareste lunga istorie a albului in Europa, din Antichitate pana in societatile contemporane, fiind interesat de toate aspectele sale, de la vocabular pana la simboluri, trecand prin cultura materiala, practici sociale, cunostinte stiintifice, morala religioasa si creatia artistica.

Inainte de secolul al XVII-lea, statutul de culoare adevarata a albului nu a fost niciodata contestat. Dimpotriva, din Antichitate pana la finalul Evului Mediu, el a constituit alaturi de rosu si negru o triada cromatica jucand un rol principal in viata cotidiana si in lumea reprezentarilor. Timp de secole, nu a existat niciodata sinonimie intre „alb“ si „incolor“: niciodata albul nu a insemnat „fara culoare“, iar limbile europene au folosit multe cuvinte pentru a exprima diferitele nuante de alb. Toate aceste practici demonstreaza marea bogatie simbolica a albului, preponderent pozitiva: puritate, virginitate, inocenta, intelepciune, pace, frumusete, curatenie.

Cu imagini uimitoare si un text fascinant, cartea Alb iti ofera o istorie vie si palpitanta, a sasea dintr-o serie dedicata istoriei sociale si culturale a culorilor in Europa.

Cele mai multe idei asociate cu albul sunt virtuti sau calitati: puritate, virginitate, inocenta, intelepciune, pace, bunatate, curatenie. Dar albul nu este intotdeauna pozitiv. In multe parti ale Asiei si Africii, e culoarea mortii, dar nu ca opus al vietii, ci ca opus al nasterii. Moartea este vazuta ca o noua nastere, iar ambele sunt simbolizate prin aceeasi culoare.

In Occident, albul este uneori asociat cu doliul, cu mortii, cu fantomele, chiar cu zanele si cu creaturi ciudate din Lumea Cealalta. Chiar mai des, el semnifica pustiul, frigul, frica si anxietatea. Albul este cu atat mai misterios si mai tulburator cu cat, timp de secole, nici pictorii, nici vopsitorii nu au reusit sa obtina albul absolut al crinilor, al laptelui sau al zapezii.

Astazi, aceste dificultati tehnice au disparut, dar albul are inca ceva secret si inaccesibil, in acelasi timp atragator si infricosator, fascinant si paralizant, ca si cum aceasta culoare, spre deosebire de celelalte, nu ar fi fost inca eliberata de toate dimensiunile sale supranaturale. Michel Pastoureau