Descriere - Spatiul iudaic - un spatiu al comunitatii

Ce presupune evreitatea exprimata spatial?  Un decupaj topologic?  Un areal jalonat de principii si legi?  Un tratament religios al gestionarii spatiului?  O teologie a locuirii?  Un dialog intre traditia religioasa si cea istorica?  Sau alte lucruri de natura teoretica?

„Cartea de fata reia intr-o formula unitara parti din teza de doctorat a tanarului arhitect clujean Ionut Julean. Teza Tipologii ale spatiului evreiesc in arhitectura contemporana. Centre comunitare evreiesti in diaspora europeana, sustinuta in sedinta publica in cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, in 2014, pune in joc o problematica de mare complexitate si dificultate, ceea ce dovedeste, dintru inceput, ca autorul ei a asumat o sarcina exceptionala si foarte ambitioasa”.

Ovidiu PECICAN

Rolul traditional al sinagogii este dublat prin centrul comunitar care devine un complex al vietii evreiesti in Diaspora. Din punct de vedere social, cultural sau spiritual, centrul comunitar confera membrilor incredere, sprijin si demnitate, asigura o coerenta si o siguranta in contactul interuman (si chiar interetnic), devenind o „adaptare” a sinagogii traditionale la societatea contemporana care reuseste, astfel, sa se „modernizeze”, sa fie „accesibila” tuturor, pastrandu-si aproape intact caracterul. Centrul comunitar evreiesc este, de fapt, o forma de „management” social si o formula ingenioasa care a readus si readuce evreii din Diaspora laolalta (in „spiritul comunitar”), a permis si permite tinerilor curiosi sa isi afle originile si sa isi insuseasca traditia si cultura, a reusit si reuseste sa confere vizibilitate unui grup etnic care se regenereaza, a adus si aduce mai aproape pe tineri si pe batrani sau pe membrii aceleiasi familii, pe cei religiosi si pe cei nepracticanti, pe ortodocsi si pe neologi (cel mai adesea, in Diaspora Europeana, mai ales in Europa de Est, unde comunitatile sunt relativ mici si centrul comunitar vizeaza comunitatea de evrei in ansamblul ei, nu neaparat congregatia religioasa, formata dupa rit), a incercat si incearca sa ofere neevreilor posibilitatea de a intelege specificul iudaismului si sa asigure o cat mai buna/eficienta comunicare interetnica, a dovedit si dovedeste profesionalism in serviciile sociale si, pe baza de voluntariat, a dezvoltat si dezvolta programe si activitati tematice pe categorii de varste; toate, pentru a mentine o legatura cat mai stabila, prin preocupari comune, intre membrii comunitatii respective, contribuind in modul cel mai eficient la pastrarea legaturii dintre evrei si sinagoga, in conditiile crizei societatii contemporane, care afecteaza grav integritatea spirituala a „cetateanului european” (din cauza, in mare masura, a globalizarii, cresterii cotelor ateismului si evolutiei tehnicii si tehnologiei de comunicare care desi ofera medii virtuale de comunicare si socializare, mult mai rapide, a inlocuit contactul social direct uman – „fata in fata” –, contribuind la dezbinarea comunitatilor, in general – opunand „individualismul” si necesitatile personale ale individului, „comunitarismului” si necesitatilor comune ale comunitatii, respectiv, spiritul gregar cras, convingerilor privind impartasirea unui profund si firesc sentiment al apartenentei la un grup).