Descriere - Ruine moderne. Ruinele comunismului

Ruinele au exercitat dintotdeauna o putere de atractie de necontestat si au fost cercetate si interpretate prin prisma a numeroase domenii: arheologie, arhitectura, istorie, literatura si chiar filosofie. Cartea propune analiza acestora in diverse ipostaze: de la ruinele clasice la cele recente, sunt parcurse modurile in care ruinele au fost privite de-a lungul timpului, intelese, asimilate si valorificate. Una din mizele lucrarii este aceea de a gasi noi moduri prin care ruinele ar putea fi percepute, intelese si administrate, cu precadere acele ruine care apartin trecutului recent al spatiului autohton, desi cartea prezinta si exemple de ruine din mai multe tari, culturi si perioade de timp.

Cosmina Nidelea este arhitect de interior si doctor in arhitectura – cartea Ruine moderne. Ruinele comunismului fiind o sinteza a tezei de doctorat.

Volumul este un instrument util celor care au de lucrat cu ruine arheologice, cu cladiri neterminate, cu combinatii de ruina plus cladire noua, foarte la moda intr-o Europa privind, ca Ianus, cu doua fete, una catre multimilenara sa istorie si patrimoniul sau bogat si cealalta catre viitor. Cu alte cuvinte, lucrarea Cosminei Nidelea ne explica nu doar statutul ruinelor, ci si (in)disponibilitatea lor de a deveni mai departe un altceva, acelasi, vorba poetului: de a-si imprumuta memoria prezentului, nu intotdeauna generos in a-si aminti, astfel incat, impreuna, sa mearga in viitorul incert. (…)

Eu, recunosc, am iesit imbogatit din aceasta colaborare si va invit sa va imbogatiti, la randu-va. Ruinele sunt o tema grea: aveti aici, multumita Cosminei Nidelea, un mod elegant de a le intelege.

Prof. dr. arh. Augustin Ioan

Primele doua capitole ale cartii sunt dedicate aspectelor teoretice ale studiului: metodologia cercetarii, identificarea obiectivelor cercetarii, termenii utilizati in cadrul lucrarii si explicarea conceptelor teoretice considerate importante in contextul acesteia, critica bibliografiei. Totodata, aceasta prima parte este dedicata si incercarii de a contura cat mai bine vastul si enigmaticul domeniu al ruinelor, ce urmeaza a fi cercetat in continuarea lucrarii.

Capitolul al treilea, „Aspecte generale despre ruine”, este puternic orientat catre tematica ruinelor, cautand sa ofere o prezentare generala a subiectului. Acest capitol este dedicat unei intelegeri a aspectelor teoretice care definesc tematica ruinelor, dar si intelegerii experientelor sau sentimentelor pe care ruinele le provoaca, experiente de cele mai multe ori descrise prin ambiguitate si mister.

Capitolul al patrulea, „Conditia ruinei”, continua intr-o maniera fluida directia abordata la finalul capitolului al treilea. Desi o trasatura probabil mai rar asociata si analizata in raport cu ruinele, autenticitatea se dovedeste a fi una dintre trasaturile importante ale acestora. Prin prisma unor notiuni introductive si a unei scurte analize a temei autenticitatii, in cadrul acestui capitol se incearca o identificare a acelor ruine considerate a fi autentice, precum vestigiul si a celor altminteri, precum ruinele false.

O importanta portiune a capitolului al cincilea, „Estetica ruinelor”, este dedicata alcatuirii unei retrospective cronologice a esteticii ruinelor, incepand cu perioada debutului sau, identificat cu spatiul european al Renasterii. In urma fundamentarii acestor informatii privitoare la estetica ruinelor si modurilor in care aceasta a functionat si s-a metamorfozat de-a lungul timpului, a fost realizata o analiza a rolului pe care ruinele il detin in context contemporan in domeniile estetice si artistice, precum arhitectura sau fotografia, dar si in cadrul altor manifestari artistice vizuale.

Capitolul al saselea, „Comunismul si ruinele sale”, redirectioneaza atentia de la tema ruinelor catre cealalta tema importanta a lucrarii, aceea a arhitecturii realizate in perioada comunista in Romania. Capitolul incepe cu o retrospectiva a arhitecturii din perioada comunismului, analizand in paralel realizarile arhitecturale, dar si climatul general al perioadei.

Ultimul capitol, „Casele de cultura din perioada comunismului, atunci si acum”, realizeaza o analiza a acelui segment al arhitecturii din perioada comunista constituit din casele de cultura pentru tineret, cu precadere programul caselor de cultura pentru tineret, asa cum a functionat acesta sub conducerea arh. Emil Barbu Popescu, cautand identificarea acelor trasaturi care au facut ca acest program sa fie unul deosebit in contextul vremii