Descriere - Vocatia pascala a creatiei
Binecunoscut credinciosilor din Bucuresti, iar dupa 1990 din intreaga tara, pentru predicile cu un bogat continut dogmatic-spiritual si imbracate intr-o haina de autentica evlavie, rostite la Biserica "Sfantul Silvestru” incepand cu anul 1974 si care au circulat sub diferit forme pana la aparitia lor scrisa, parintele Constantin Galeriu este recunoscut in randul teologilor ortodocsi romani pentru spiritul sau enciclopedic, pentru duhul patristic-filocalic ce caracterizeaza opera sa teologica, dar mai ales pentru dimensiunea marturisitoare a cuvantului sau scris sau vorbit. Studentii sai de la Institutul Teologic de grad universitar din Bucuresti, intre care am avut bucuria sa ma numar in anii 70, au avut sansa de a-i recepta cei dintai predicile tinute la paraclisul "Sfanta Ecaterina”, sfaturile oferite cu darnicie ca duhovnic sau preot-spiritual, modelul de preot devotat Bisericii si slujirii misionare a acesteia.
Cariera didactica prodigioasa si-a inceput-o prin a preda disciplina "Teologie Fundamentala”, astazi mai bine cunoscuta ca "Apologetica”, pregatirea sa de dogmatist permitandu-i sa discearna si sa impartaseasca studentilor cele mai profunde valori teologice cu caracter apologetic, intr-o viziune neopatristica, inspirata in buna masura de teologia parintelui Staniloae, pe care il avusese profesor, alaturi de Nicolae Chitescu, la cursurile de doctorat. Tocmai de aceea intreaga sa opera teologica va fi strabatura ca un fir rosu de filonul dogmelor ortodoxe, expus intr-o forma apologetica extrem de atragatoare si convingatoare in acelasi timp. Viziunea sa dogmatica, configurata in lucrarea "Jertfa si Rascumparare”, teza sa de doctorat in teologie aparuta in anul 1973, de o consistenta biblica si patristica remarcabila, caracterizata de o perspectiva innoitoare si profund marturisitoare a adevarului de credinta al dogmei hristologice, va marca toate celelalte scrieri teologice ale sale, inclusiv conferintele sustinute in tara si in strainatate. Faptul ca a predat in cea mai mare parte a carierei de profesor universitar disciplina "Omiletica” nu i-a modificat directia cercetarilor de teologie sistematica, oferindu-i in schimb prilejul exprimarii intr-un stil cuceritor, de inalta tinuta academica, un discurs imbatabil ca logica, dar, in mod paradoxal, marcat de o caldura parinteasca autentica si de o angajare responsabila pilduitoare in slujirea teologiei si a Bisericii Ortodoxe.
Din punct de vedere dogmatic-apologetic, consideram ca doua sunt coordonatele esentiale ale gandirii teologice a parintelui Galeriu si anume: valoarea Persoanei, mai intai Persoana divina si apoi persoana umana, si valoarea creatiei sau a fapturii lui Dumnezeu. Relatia interioara dintre aceste doua dimensiuni este data in taina Invierii lui Hristos, prin care se descopera "deodata” (asa cum se exprima cu mult patos parintele) iubirea plenara a Preasfintei Treimi oferita oamenilor si raspunsul acestora prin ascultarea si jertfa Fiului lui Dumnezeu intrupat. Pe aceasta cale aleasa de Pronia divina Dumnezeu Se descopera ca Tata vesnic al Fiului Sau vesnic, Care din iubire si bunatate, prin Duhul Sfant atrage pe oameni spre infierea rascumparatoare si indumnezeitoare, relevand vocatia lor pascala, solidara cu vocatia pascala a intregului cosmos restaurat.
Contributia decisiva in domeniul teologiei dogmatice a parintelui Galeriu poate fi identificata cu redefinirea, intr-o maniera cu adevarat evanghelica si patristica, a relatiei dintre cruce si inviere, dintre jertfa ce isi are originea primordiala in sanul Preasfintei Treimi si s-a facut cunoscuta oamenilor prin jertfa unica a Mantuitorului Iisus Hristos, care da putere prin Duhul Sfant si oamenilor credinciosi sa se jertfeasca lui Dumnezeu si aproapelui si starea de inviere, darul suprem adus umanitatii de Fiul etern al Tatalui, Care Si-a inviat propria umanitate enipostasiata, pentru ca in unire cu El oamenii sa aspire la improprierea acestui dar, ce coincide cu pasirea in Imparatia Cerurilor.
Conferintele cuprinse in acest volum se cer a fi lecturate prin prisma acestei contributii, ramasa pana astazi extrem de actuala pentru teologia dogmatica si in general pentru intreaga teologie ortodoxa. Cele mai multe dintre ele au caracter dogmatic, pornind de la triadologie, trecand prin hristologie, antropologie si cosmologie si ajungand la Sfintele Taine si la Biserica, prin care Hristos este mereu prezent si lucrator prin Duhul Sfant in persoanele umane, renascute prin harul Sfantului Botez. Ele contin o teologie vie, existentiala si marturisitoare, clarificand cele maiadanci aspecte ale credintei ortodoxe, cu implicatii spirituale profunde, cu consecinte directe in procesul umanizarii, mantuirii si indumnezeirii credinciosilor. Ultimele doua conferinte, cu caracter apologetic, confirma vocatia de apologet a parintelui Galeriu, cel care a fost atat de deschis, de disponibil pentru dialogul cu oamenii de cultura, de stiinta si de arta, pentru a-L face pe Hristos prezent in viata si in faptura lor.
Titlul acestui volum de conferinte Vocatia pascala a creatiei este foarte elocvent, ca de altfel si subtitlul Inviere si transfigurare, ele reusind sa surprinda cu claritate mesajul evanghelic al crezului crestin adresat omului contemporan, care adesea nu-si mai intelege identitatea, nici originea si nici menirea pe pamant si caruia teologia, vorbind in numele Bisericii si al Revelatiei divine, trebuie sa-i reaminteasca in mod continuu destinul sau de pelerin spre Imparatia lui Dumnezeu. In acelasi timp acest mesaj releva dinamismul existentei umane, fundamentat pe dinamismul vietii divine treimice, definit de dorul de a cunoaste si de a iubi la infinit, cu conditia de a identifica infinitul cu Dumnezeu, Cel intreit in Persoane dar unic in fiinta, vointa si lucrare. Acest dinamism personalist-comunitar l-a animat in cel mai inalt grad pe parintele profesor Galeriu, cel care l-a imprimat cu bucurie si entuziasm studentilor sai, credinciosilor pe care i-a pastorit si tuturor care l-au cunoscut, l-au ascultat si l-au iubit.
Ca o concluzie a celor mentionate anterior, indraznesc sa cred ca posteritatea il va recunoaste pe Parintele Galeriu, cel ce s-a identificat pe deplin cu cele propovaduite din amvon si cu cele predate de la catedra, drept "teologul iubirii dumnezeiesti”, iubire pe care el a cunoscut-o, a experiat-o, a marturisit-o si a impartasit- o ca dintr-un potir nesecat tuturor celor ce insetau dupa Dumnezeul cel Viu si vesnic daruitor al vietii celei fara de sfarsit.
Aparitia acestui volum la implinirea a 100 de ani de la nasterea Parintelui Profesor Constantin Galeriu reprezinta un pios omagiu adus personalitatii sale si o recunoastere a intregii sale creatii teologice, ce a intrat deja in patrimoniul teologiei ortodoxe romane si al celei universale.
Multumim cu recunostinta Preafericitului Parinte Patriarh DANIEL pentru binecuvantarea acordata realizarii acestui volum si pentru publicarea lui la Editura BASILICA a Patriarhiei Romane.
Pr. prof. dr. Stefan Buchiu
