Carti in categoria Religie

Evanghelia este izvor de bucurie si de nadejde. Trairea crestina trebuie sa fie o traire de bucurie. Temeiurile bucuriei noastre le avem in credinta noastra, in randuielile Bisericii noastre, in sarbatorile noastre, in slujbele Bisericii noastre. Mereu suntem chemati la bucurie nu numai prin indemnurile pe care le auzim citindu-se la Sfanta Evanghelie sau pe care le citim noi din Sfanta Evanghelie, ci si prin randuielile de slujba, prin sarbatorile randuite de Biserica noastra. Se creeaza o atmo...

Cum ajungem noi prin rugaciune catre cer? Rugandu-ne si curatindu-ne astfel sufletul, facand din sufletul nostru locas al lui Dumnezeu, devenind si noi purtatori de Dumnezeu, devenind si noi purtatori de Hristos. In masura in care ii slujesti lui Dumnezeu, Il cunosti pe Dumnezeu, devii teognost si, daca esti teognost, te uimesti de Dumnezeu, cum spune Sfantul Isaac Sirul: „Inca n-a cunoscut pe Dumnezeu cineva care nu se uimeste de Dumnezeu”. Cand te uimesti de Dumnezeu nu se poate sa...

Prezentare Am fost si eu odata mic. Parintele Teofil Paraian – inceputurile unei vieti de bucurie, povestite chiar de el: Editie ingrijita de Madalina Matic si Natalia Corlean Ilustratii de Cristina-Diana Enache Cuvant inainte de Parintele Matei Bilauca (Schitul Sinca Noua) Sceneta de Andreea Gurguiatu (Condei) „Cartea aceasta are frumusetea ei si este deosebita si prin faptul ca ofera multe ilustratii colorate care te ajuta sa-l intelegi mai bine pe Parintele Teof...

Doamne, sfantul Tau cuvantEste, pe acest pamant,Aluat pe care-l puiIn faina gandului,Si faci gandul sa dospeascaDospitura cea cereasca.Tu care toate le poti,Pentru toate, pentru toti,Pune-n mine aluat,Sa-l dospesc neincetatSi preasfantul Tau cuvantIn covata sa-l framant.Si-n cuptorul cel de focAl durerilor sa-l cocSi sa fac sfinte prescuri,Pentru cuminecaturi.Zorica LatcuCuprins: Recomandare · Farmecul crepuscular al firescului · Parintele Teofil - o candela plina cu untdelemnul bu...

Orice miracol il intelegi dupa ce se stinge irevocabil. Inradacinati in huma melancoliei, nu mai stim sa traim cu intensitate decat amintirea. Pare ca judecam intotdeauna inaltimea dragostei prin comotia despartirii. E deconcertant modul in care ratam marile intalniri cu prezentul, sub un spectru paseist continuu, inecati in retorica crizei si revendicarea disolutiei actualitatii. Sub umbra Traditiei, parca, nu mai e chip sa scrutam prezentul: printr-o innascuta aplecare defetista, glisam pe cer...