Descriere - Povestitorul de parabole

De ce aceste naratiuni povestite acum doua mii de ani continua sa ne suscite interesul si astazi? Ce au in comun interesele si problemele noastre cu cele ale destinatarilor lor initiali?

In ciuda acestei enorme distante in timp si spatiu, lumea in care Invatatorul Si-a povestit parabolele ramane, in fond, foarte asemanatoare cu a noastra. In lumea noastra, ca si in Palestina primului secol, continuam sa facem paine cu drojdie, sa gatim cu sare, sa condimentam cu mustar si sa pescuim cu navoade. Continuam sa bem si sa mancam (unii prea mult, altii prea putin), sa cumparam si sa vindem, sa ne casatorim… Si la fel ca atunci, si astazi este mai usor sa pierdem o moneda, un animal domestic sau un fiu decat sa-i recuperam. Soarele continua sa straluceasca si peste cei buni, si peste cei rai, iar ploaia continua sa cada (sau sa nu cada) si peste cei drepti, si peste cei nedrepti. Neghina creste inca in lanul de grau si o mare parte din recolta se pierde la fiecare seceris pe sol stancos, printre spini si pe drumuri…

In tarile noastre, inca exista soldati, colectori de impozite, preoti si comercianti, bogati nechibzuiti si cersetori amarati, regi care calatoresc si invitati egoisti, farisei piosi si angajati inutili, judecatori nedrepti si vaduve impertinente, administratori lipsiti de scrupule si datornici rau-platnici, patroni arbitrari si someri care nu sunt recrutati nici la prima ora, nici la a doua, nici la unsprezecea.

In jurul nostru, inca mai sunt prieteni agasanti, manageri profitori, cautatori de perle, baieti ai tatei capriciosi, hoti care opereaza noaptea si jefuitori care actioneaza in plina zi.

Si astazi mai sunt, dar la un nivel mai inalt, accidente cu victime, multi martori indiferenti si foarte putini samariteni. Si astazi oameni de afaceri milionari mor de infarct inainte sa apuce sa-si inaugureze noile companii, iar tineri nebuni risipesc mostenirea familiei si sfarsesc intr-o cocina tragica, provocandu-le o suferinta adanca parintilor lor disperati si o ranchiuna iremediabila fratilor lor mai mari.

Astazi, ca si atunci, pentru a-i hrani pe cei infometati, ar trebui sa inmultim painile si pestii sau sa transformam pietrele in paini. Sau, ceea ce ar fi un miracol si mai mare: sa ajungem sa impartim si cu altii ceea ce avem…

Lumea noastra, mai mult decat cea din primul secol, este plina de nedreptate, violenta, indiferenta si durere. Este plina de razboaie si de vesti de razboaie; o natiune se ridica impotriva altei natiuni si o imparatie contra altei imparatii, cei mari impotriva celor mici si cei mici impotriva celor mari. Lumea noastra, satula de stiri rele si de previziuni sumbre, are nevoie mai mult ca niciodata de cuvinte de speranta. Lumea noastra, plina de discursuri goale, are nevoie mai mult ca niciodata de mesajele lui Isus.

Parabolele Sale sunt astazi tot atat de pertinente, sau impertinente, ca atunci cand au fost rostite pentru prima data.

Vom avea nevoie de parabolele Invatatorului cata vreme in aceasta lume cineva va avea nevoie de pace, dreptate, libertate, dragoste sau credinta. Mesajul Sau va ramane viu cata vreme in aceasta lume va exista cineva cu o inima suficient de tanara pentru a-si lasa atelierul sau barca, a prelua stafeta de la Invatator si a continua sa Ii povesteasca parabolele.

Invatatorul n-a avut timp sa scrie o carte. Sau poate S-a decis sa n-o faca. Singurele Sale scrieri cunoscute au fost cele trasate pe nisip. Dar El a trait cu intensitate, iar viata Sa este mai importanta decat toata literatura pe care ar fi putut sa ne-o lase. 

Discipolii Sai ne-au lasat patru scurte compilatii ale amintirilor lor: intalniri personale, diverse povestiri uimitoare, cateva cuvantari si aceste parabole. Totusi, cu acestea, Invatatorul a devenit mai mult decat un autor – a devenit o autoritate.