Descriere - Molitfelnicul mic

Biserica lui Hristos, prin slujitorii ei, care sunt, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4, 1) povatuieste pe credinciosi pe calea mantuirii, impartasindu- le prin Sfintele Taine si ierurgii, prin felurite rugaciuni si slujbe specifice traditiei ortodoxe, harul, inecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu. Acestea se revarsa in chip roditor atat asupra legaturii duhovnicesti a omului cu Dumnezeu, cat si in relatiile omului cu semenii sai si cu elementele creatiei din jurul sau. Sfanta Scriptura ne invata ca „orice faptura a lui Dumnezeu este buna… caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune” (1 Timotei 4, 4-5).

Traditia apostolica si patristica ne-a daruit textul liturgic necesar savarsirii Sfintelor Taine si ierurgii de catre slujitorii Bisericii. Despre aceasta lucrare liturgica – sacramentala stau marturie scrieri din secolul al II-lea crestin (Didahia celor 12 Apostoli, Apologia I a Sf. Iustin Martirul si Filosoful), dar, mai ales texte din secolele al III-lea (Traditia apostolica a lui Ipolit, scrierile lui Origen si Tertulian) si al IV-lea (Constitutiile apostolice). Odata cu libertatea daruita crestinilor prin Edictul de la Milano, al imparatului Constantin cel Mare (anul 313), cultul crestin a luat un puternic avant, marturiile scrise dovedind vitalitatea vietii liturgice din aceasta perioada. Textele rugaciunilor, improvizate pana atunci si transmise prin viu grai, sunt acum asternute in scris. Prima colectie importanta de rugaciuni folosite in cult si pastrata integral este cartea numita Evhologhionul lui Serapion, episcop de Thmuis (Egipt), ucenic al Sfantului Atanasie cel Mare, in secolul al IV-lea. Desi denumirea de evhologhion s-a consacrat in mod oficial mai tarziu, colectia a aparut ca o necesitate liturgica practica pentru orice comunitate crestina. De atunci si pana in zorii epocii moderne, Biserica a adunat in Evhologhion tradus la romani prin termenul slav Molitfelnic) toate randuielile Sfintelor Taine si ierurgii.

In Biserica Ortodoxa Romana, aceasta carte de cult, Molitfelnicul, tradusa partial inca din secolul al XVI-lea, a contribuit, alaturi de alte tiparituri si manuscrise liturgice, la intarirea solidaritatii dintre romanii ortodocsi despartiti atunci prin granite politice artificiale si, in pofida tuturor dificultatilor istorice, i-a ajutat sa pastreze unitatea de credinta si de neam, cultivand limba, credinta si cultura poporului roman.

Consecventa principiului de a pastra unitatea dogmatica, liturgica si canonica impreuna cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, Patriarhia Romana a imbogatit treptat continutul acestei carti de cult, atat prin creatii proprii, cat si prin traducerea, din limbile greaca si slavona, a unor noi slujbe si randuieli solicitate de preoti si credinciosi in contextul aparitiei unor noi realitati cultural-sociale.

Editia de fata a Molitfelnicului mic vine in intampinarea dorintei preotilor de a avea la indemana o carte in format accesibil, utila in savarsirea slujbelor solicitate de credinciosi in afara lacasului de cult, in case si institutii. De aceea, selectia de slujbe nu cuprinde Cununia, care trebuie savarsita totdeauna in sfanta biserica, dar contine o varietate de randuieli si rugaciuni pentru binecuvantarea omului si a naturii.

De aceea, nadajduim ca aceasta prima editie a Molitfelnicului mic va fi de un real ajutor clericilor, in lucrarea liturgica si pastorala a Bisericii, pentru mantuirea credinciosilor.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane