Descriere - Dogma euharistica
"Acesta este Trupul meu” (adica painea) "si acesta este Sangele meu” (vinul).
In cuprinsul acestei carti, Serghei Bulgakov argumenteaza semnificatia minunii Sfiintei Impartasanii (sau Euharistii).
Potrivit credintei Bisericii Ortodoxe, in timpul Sfintei Euharistii painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos. Aceasta minune nu este insa o prefacere fizica a Sfintelor Daruri, ci una metafizica, o transpunere, care depaseste planul legilor biologice.
Astfel, explica Bulgakov, euharistia nu presupune schimbarea unei esente materiale in alta, in limitele lumii fizice si, prin urmare, nu este o prefacere fizica. Minunea prefacerii nefiind accesibila simturilor poate fi doar un obiect al credintei si devine accesibila doar prin intermediul cunoasterii launtrice.
Odata incheiata aceasta expunere, in care parintele Serghei Bulgakov detaliaza taina Sfintei Impartasanii, spre finalul lucrarii acesta isi apleaca atentia si asupra problemelor sociale si incearca sa formuleze un raspuns la intrebarea: "Care este legatura intre Sfanta Impartasanie si viata sociala”?
"Razele de lumina ale Potirului auharistic patrund intregul intuneric al vietii noastre; iar intunericul nu poate birui aceasta lumina. Inspiratia euharistica ar trebui sa ne insoteasca in viata in toata activitatea noastra creatoare; iar Liturghia – causa comuna ar trebui transformata inr-o Liturghie slujita afara din templu. Ea trebuie sa devina cauza noastra comuna nu numai in interiorul templului, ci si in afara de templu. Aceasta alcatuieste temelia culturii si a sociologiei (viata comuna) crestine. Teza generala care se desprinde din pietatea euharistica este aceasta: in viata crestina totul trebuie sa fie orientat – daca nu direct, cel putin indirect – spre Intrupare si, prin urmare, insotit cu Potirul euharistic. Si tot ceea ce, intr-un sens propriu, nu apartine euharistiei si, tot ceea ce nu poate fi onorat cu o binecuvantare euharistica – n-are drept la existenta. Cand ne apropiem de Potir nu trebuie sa lepadam, nici sa parasim nimic din ceea ce apartine personalitatii sau vietii noastre, afara de pacat; iar ceea ce e necesar sa fie lepadat, parasit, trebuie neaparat sa fie izgonit si din viata. De vom fi in stare sa ne examinam viata, luand drept temelie criteriul Euharistiei, ce rezultate minunate si edificatoare vor rasari dintr-un atare criteriu!”
Mai presus de orice, Euharistia este o jertfa mantuitoare, ce se aduce "pentru iertarea pacatelor”. Aceasta insa nu istoveste puterea jertfei lui Hristos, puterea Intruparii. Ea nu numai ca reintegreaza natura corupta a lui Adam, ci si indruma catre o noua viata in Hristos. Ea da omului natural, lui Adam cel vechi, puterea sa devina neamul lui Hristos; ii da putere pentru o noua viata.
Sobornostia bisericii, adica unirea in dragoste – e Trupul lui Hristos complet, cuprinzand in acelasi timp in sine insusi principiul conducator si ideal pentru fratia omenirii. In simplicitatea si copilarescul ei, s-a descoperit modest, lumii intai in viata primitiva a bisericii, atunci cand crestinii, proaspat convertiti, au trait in comuniune religioasa si in unitatea dragostei.