Descriere - Cu gandul la Dumnezeu

Ecleziologia a formulat si exprimat un adevar evident pentru credinciosii practicanti, anume ca Biserica nu e constituita doar din clerici, ci si din mireni. Profesorul Antonio Bolot constituie el insusi dovada acestui fapt, fiind un madular viu al Trupului mistic al lui Hristos. Aceasta se vede nu doar viata sa liturgica, pe cat de

 consecventa pe atat de discreta, ci si din randurile care ies de sub penita sa. Scriitura-i vie, respirand prospetime, face apel atat la Sfanta Scriptura cat si la literatura patristica si neopatristica, aducand cu ea adierea harica a Cincizecimii. Prin urmare lectura paginilor sale nu poate fi decat una reconfortanta, revigoranta, reformatoare.

 Pe de o parte, merita remarcata prinderea din zbor a unor gesturi, priviri, amanunte din arealul efemeridelor, al instantului, cu o maestrie sadoveniana, precum intalnirea cu un cuvios sfetagoret: „Fara sa realizez cand a aparut, vad in preajma noastra un parinte mai in varsta, cu barba alba si cu un chip luminos, plin de iubire. E o oarecare distanta intre noi. Simt interior o chemare si merg cu evlavie sa ma inchin, cerandu-i o binecuvantare parintelui aceluia. Atat de multa dragoste, bunatate si caldura am putut simti langa acest parinte, tinandu-mi capul intre mainile sale! Cat de dulce a fost acea binecuvantare, simt mangaierea lui Dumnezeu asupra mea. Ma bucur nespus de acest moment inaltator”.

 Pe de alta parte, observam teme, idei asupra carora a reflectat recurent, motive pe care le-a rafinat succesiv, rezultatul fiind o incantare pentru cel ce se apleaca asupra lor.Impletirea celor doua trasaturi complementare da textului o savoare atat de pretuita de bibliofili, cu atat mai mult cu cat acesta e caracterizat de cursivitate, de limpezime, de non-echivoc.Ca un veritabil Agent Ransack ori ca un cautator de perle, profesorul Antonio Bolot „asemenea unui om gospodar, scoate din vistieria sa noi si vechi” (Mt. 13, 52). Strain de paseism, dar bucurandu-se de orice vorba de Duh, fie ea a lui Hrisostom, fie a lui Iosif Vatopedinul, el abordeaza fara complexe provocarile contemporaneitatii, problematici precum cele puse de mesajele criptate dintr-un videoclip al formatiei Depeche Mode, decodand intelesuri care scapa celor mai multi dintre noi.

 Un intelectual fara Dumnezeu e asemeni unui om care si-a sapat exemplar gradina, dar asupra careia nu vine niciodata ploaia. E o geometrie pe cat de exacta, pe atat de arida, de lipsita de poezie. Invers, un intelectual ancorat in Dumnezeu isi va pune talantii sa lucreze impreuna cu harul, iar rezultatul va fi un cuvant, fie el scris sau rostit, viu, metamorfotic, plin de adierea Duhului. Intr-o astfel de cheie cuvintele acestui „semanator de cuvinte” (FA 17, 18), profesorul Antonio Bolot, sunt cuvinte vii ce te duc cu gandul la celebra expresie greaca logos spermatikos, carora le dorim sa-si afle calea catre tarina inimilor cat mai multor cititori insetati de „cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit”

 (I Cor. 2, 9).Cu gandul la Dumnezeu