Descriere - Biserica si istoria. Oameni care au facut istorie, volumul II
Faptele Apostolilor, aceasta carte istorica scrisa de evanghelistul Luca, cel care este considerat a fi primul istoric al Bisericii, ne spune ca, "in Antiohia, discipolii [lui Isus] au fost numiti pentru prima data crestini” (Fap 11,26). La trecerea a cateva sute de ani de la acel moment, sfantul Pacian de Barcelona, parinte al Bisericii din secolul al IV-lea, scria ca christianus mihi nomen est – "crestin este numele meu”, dorind astfel sa arate legatura sa cu primii discipoli ai Mantuitorului. Si iata ca de atunci, de aproape doua mii de ani, cei care-l marturisesc pe Isus drept Dumnezeu adevarat si Om adevarat poarta acest nume binecuvantat, intrand, prin el, in marea familie a lui Dumnezeu, care este Biserica, uniti fiind, prin legatura credintei, de toti cei care si-au marturisit si-si marturisesc "dreapta credinta catolica si apostolica” (Canonul Roman).
Cine sunt toti acesti marturisitori prin care am devenit si noi discipoli ai lui Cristos, primind, la Botez, numele de crestini? Ar fi prea mult sa-i enumeram pe toti, dar cu siguranta sunt acel "nor de martori” care, la bine si la greu, si-au avut "ochii atintiti la Isus, inceputul si desavarsirea credintei” (cf. Evr 12,1-2). Printre ei sunt mamele si tatii nostri, bunicii si bunicele, care pentru multi dintre noi au fost primii maestri in ale credintei; sunt preotii care ne-au invatat catehismul, care ne-au calauzit pasii spre prima Impartasanie si Mir, ca si in viata de zi cu zi; sunt comunitatile in care ne-am nascut si am crescut; sunt episcopii si papii pe care Dumnezeu, in Providenta sa, i-a stabilit "peste servitorii sai ca sa le dea portia de hrana la timpul potrivit” (Lc 12,42); sunt toti acei oameni care, printr-o vorba buna, printr-o fapta buna, printr-un comportament crestinesc, ne-au dat un bun exemplu de raire a vietii de credinta.
Pe unii dintre acesti crestini ii cunoastem, ne amintim de ei in rugaciune si-i multumim lui Dumnezeu ca ni i-a scos in cale; altii sunt anonimi, dar avem siguranta izvorata din credinta ca numele lor sunt scrise in cartea vietii si, la timpul potrivit, Dumnezeu le va da rasplata cuvenita. Unii au trait in vremuri de mult apuse, pasii altora s-au intersectat cu pasii nostri; in sfarsit, unii au fost ridicati la cinstea altarelor si acum, din ceruri, ne sunt mijlocitori si calauze. Oricum ar fi, cunoscuti sau necunoscuti, acesti oameni au facut istorie, si consider ca nu este intamplatoare alegerea facuta de autori – dl Danut Dobos si Pr. Petru Ciobanu – pentru subtitlul acestui al doilea volum din Biserica si istoria, pentru ca nu doar "viata fiecarui om este o istorie”, cum spunea marele dramaturg englez William Shakespeare, ci fiecare om este chemat sa faca istorie.
Unele dintre aceste istorii sunt date uitarii, chiar daca nu acolo le este locul; asemenea unei candele, ele trebuie puse pe candelabru, ca sa lumineze pentru toti (cf. Mt 5,15). Si tocmai aici gasesc marele merit al acestei carti: de a fi un candelabru care vrea sa puna in valoare si sa arate lumii exemple luminoase de personalitati catolice – de la papi la simpli laici – care, prin viata, activitatea si opera lor, au facut cinste numelui de crestin, devenind tot atatea candele care, reflectand lumina cea adevarata, care este Cristos, lumineaza pe orice om (cf. In 1,9).
Trecand prin textele articolelor care compun aceasta carte, m-am simtit in mod spiritual legat de toti acesti "oameni care au facut istorie”, dintre care unii au stat la carma Diecezei de Iasi, cum ar fi Iosif Malinowski, Alexandru Theodor Cisar, Mihai Robu, Anton Durcovici, Marcu Glaser. Fata de altii simt o mare recunostinta pentru ca, rezistand ideologiei atee a comunismului, al carei unic scop era acela de a scoate in afara istoriei numele de crestin prin persecutiile inumane pe care le-a dezlantuit, au contribuit cu propria jertfa la propasirea credintei si la transmiterea ei generatiilor care au urmat. In acelasi timp, am simtit cum figura Papei Benedict al XV-lea ma uneste tot mai mult cu actualul urmas al sfantului Petru, Papa Francisc, care, la fel ca si inaintasul sau, este un mare promotor al pacii intre popoare. De asemenea, citind biografia savantului Ilie Barbulescu si pe aceea a lui Johann Kapuczinski, ultimul fiind si mare binefacator al catedralei episcopului de Iasi, m-am convins inca o data despre valoarea laicatului in viata Bisericii, despre faptul ca fiecare dintre noi, crestinii catolici, putem sa contribuim cu propriul talant la edificarea Bisericii lui Dumnezeu.
Sfantul Irineu de Lyon scria ca "omul este gloria Dumnezeului celui viu”, iar sfantul Ioan Paul al II-lea, in prima sa enciclica, Redemptor hominis, spunea ca "omul este calea Bisericii” (nr. 14). De aceea, aduc multumirile mele de pastor al Diecezei de Iasi celor doi autori pentru ca, prin munca lor de cercetatori istorici si oameni ai credintei, dovedesc adevarul acestor doua afirmatii. Totodata, ii felicit pentru aceasta noua aparitie editoriala si le urez ca si pe viitor sa ne prezinte noi si noi exemple de personalitati ale Bisericii noastre, universale si locale, care sa ne fie cu adevarat modele de imitat in drumul nostru de a ne trai credinta si de a face istorie. Si nu in ultimul rand, il rog pe bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria si a fericitului Anton Durcovici, sa reverse asupra lor binecuvantarea sa cereasca. - Iosif Paulet, Episcop de Iasi
Autori: Danut Dobos, Petru Ciobanu
Anul aparitiei: 2021
Numar pagini: 372
Format: 14x20
