Descriere - Arhimandrit Mitrofan Baltuta - un nume nepieritor
Coordonatorul volumului comemorativ este Preasfintitul Parinte Episcop Calinic Botosaneanul, un trudnic, inspirat si iscusit manuitor al condeiului care, in prefata prezentului volum aminteste ca aceasta carte este un prinos de recunostinta adus unuia dintre staretii de inalta tinuta morala, spirituala si intelectuala din Romania secolului XX. De asemenea, Preasfintia Sa a mai evidentiat ca lucrarea se vrea a fi un "florilegiu anamnetic”. De ce florilegiu anamnetic si nu o simpla carte comemorativa? Raspunsul ni l-a oferit pr. prof. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie "Dumitru Staniloae” din Iasi care, in a sa evocare despre parintele Mitrofan, spune: "Anamneza contine si reveleaza sensuri care scapa comemorarii, indiferent de cine sau de ce este ea legata. Anamneza liturgica inseamna a face prezent, intr-un loc si un timp determinat si in sanul unei comunitati concrete, un eveniment mantuitor petrecut in istorie. Asadar, pomenindu-l pe Parintele Staret, Arhimandritul Mitrofan, la implinirea a 20 de ani de la mutarea sa in vesnicie, omagiindu-l printr-un volum de evocari, noi il facem prezent printre noi, iara si iara, ca la o Sfanta Liturghie, integrandu-ne, cu totii, in liturgicul astazi”.
Cartea contine 477 de pagini si este structurata in doua parti: prima cuprinde 64 de articole in care autorii au surprins anumite momente din viata Parintelui Mitrofan, alesele sale virtuti sau o serie de imprejurari in care l-au cunoscut si au colaborat, precum si multele sale suferinte pricinuite de cei care nu i-au inteles menirea deosebita, dar indeosebi de autoritatile comuniste ale vremii. Aflam din continutul evocarilor ca incercarile nu l-au doborat ci, dimpotriva, l-au intarit si motivat sa lupte cu si mai multa devotiune, slujind Biserica si credinta noastra sfanta.
In cea de-a doua parte, la initiativa coordonatorului, au fost inserate o parte din ostenelile carturaresti ale lui Mitrofan Arhimandritul: recenzii, studii, articole, publicate de-a lungul timpului de staretul pomenit, neadunate niciodata pana acum intre copertile vreunei carti.
Din aproape toate evocarile se poate deslusi o imagine de ansamblu, si anume: ca Parintele Mitrofan a fost si ramane in memoria celor ce l-au cunoscut, apreciat si iubit, un monah distins si prietenos, milostiv, dar nu risipitor, iubitor al chinoviilor moldave pe care le-a slujit cu toata evlavia. Era, in acelasi timp, un bun duhovnic, un pastor misionar plin de zel, mai ales in vremurile de restriste de dinainte de 1990, bine ancorat in realitatea timpului sau, calauzind cu multa pace si bucurie obstea calugarilor de la Cetatuia ori pe acelea unde, in calitate de exarh, i se cerea sa intervina, spre bunul mers al asezamintelor monastice moldave. In Parintele Mitrofan, spun autorii, coexistau in mod armonios mai multe virtuti si calitati, care nadajduim sa-i fi agonisit sederea in lumina si iubirea Preasfintei Treimi: era un parinte clement si intelept, prieten al monahilor, preotilor, scriitorilor, creatorilor de cultura si arta, dar si al oamenilor simpli. Era si vesel, totdeauna plin de viata, curajos, aratand indulgenta si dragoste fata de orice persoana, dar cu precadere fata de fratii si surorile din cinul monahal. Se arata ingaduitor, cu o bogata experienta de viata, adaptandu-se lesne cerintelor schimbatoarelor vremuri, imbinand ascultarea cu dragostea pentru Hristos si Biserica Lui, fiind o fire afectiva si de o unica bunatate, care-i covarsea pe toti cu blandetea chipului sau si cu zambetul de copil. Alianta de fermitate si blandete, de perseverenta si scrupul, proprie lui, l-a facut in ochii tuturor un model de organizator, restaurator si carturar printre monahi.
Arhim. Mihail Daniliuc
