Descriere - Esti ceea ce traiesti

Fata de editia precedenta, al carei tiraj se apropie de 7 000 de exemplare, in noua editie a volumului Esti ceea ce traiesti, care il are drept autor pe parintele arhidiacon Sorin Mihalache, sunt de regasit suplimentari si actualizari ale informatiei. Cuprinsul de acolo cunoaste aici imbogatiri si nuantari, date fiind referintele ample si bine asezate in arhitectura textului. Despre acea prima tiparire, de pus cu deosebire in lumina este faptul ca a cunoscut o traducere in limba italiana. Editii in limbile engleza si franceza sunt in pregatire, in scurt rastimp urmand sa stea la dispozitia cititorilor.

In paginile volumului sunt aduse impreuna cele mai noi cunostinte dobandite in campul neurostiintelor cu vechi reflectii imbracate in cuvinte filocalice. Astfel, o idee centrala este aceea a nemarginitului nostru potential de innoire, de prefacere a propriei fiinte. Este o latenta relevata de cercetarea stiintifica actuala si valorificata plenar in stradaniile de induhovnicire ale Parintilor filocalici, care urmaresc transfigurarea propriilor vieti, prin eliberarea de patimi.

Aptitudinea aceasta aparte, a transformarii vietii, este descrisa de un concept in preajma caruia se edifica mare parte din consideratiile cartii si care traduce titlul; este vorba de plasticitate. Faptul ce isi gaseste expresie in acest concept este acela ca orice experienta pe care un om o traieste parcurgandu-si viata il modeleaza launtric. Si aceasta, pana in profunzimi aproape de neinchipuit, insemnand pana la nivel intracelular sau molecular. Ceea ce cheama luarea-aminte la fiecare gand, cuvant sau gest, dupa cum si asumarea unei raspunderi pentru toate. Un gand filocalic care poate fi invocat in acest sens e de regasit la Avva Dorotei. Acesta propune invinovatirea de sine pentru  toate drept cheie pentru dobandirea linistirii: „[…] cauza oricarei tulburari este, daca vom cauta cu de-amanuntul, faptul de a nu ne invinovati pe noi insine […]; din cauza aceasta nu aflam niciodata odihna. […] Noi asteptam sa ne odihnim, sau sa tinem peste tot calea cea dreapta, nesuportand niciodata sa ne invinovatim pe noi insine. Cu adevarat, de ar agonisi omul mii de virtuti, dar de nu va tine calea aceasta, nu va inceta niciodata sa supere si sa fie suparat si va pierde toate ostenelile lui. […] Deci de se va cerceta cineva, cum am spus, pe sine cu frica lui Dumnezeu si-si va intreba cu de-amanuntul constiinta sa, se va gasi fara indoiala vinovat pe sine.”

Societatea contemporana este adesea caracterizata cu expresia „societate de consum”, ceea ce sugereaza superficialitatea si inclinatia spre cantitativ. In privinta aspectelor surprinse de aceasta expresie, in zilele noastre sunt urmarite insistent produsele (marfurile) destinate satisfacerii unor trebuinte tot mai sofisticate, ce tin de senzorial, de material, de imediat. Insa o astfel de preocupare, generalizata, poate afecta semnificativ dispozitia omului pentru lucrarea duhovniceasca, pentru rugaciune si post, pentru ajutorarea aproapelui.

Pe de alta parte, explorarea stiintifica a continuat sa scoata la iveala caracteristici remarcabile privind Universul si viata. In secolul trecut, decenii la rand, fizica, astrofizica si cercetarile referitoare la cosmologie au evidentiat caracteristici paradoxale ce privesc structurile si interactiunile prezente in cosmos si tainele lumii vii. Inceputul secolului al XXI-lea ne-a aratat ca acum cel mai amplu front de lucru al cercetarii stiintifice vizeaza insasi viata omului, faptura inzestrata cu trup si suflet. Astfel, preocuparile interdisciplinare si dialogul dintre filosofie, teologie si stiinta, intensificat in secolul trecut multumita rezultatelor cosmologiei, isi afla continuare, in prezent, in noi deschideri ale medicinei si neurostiintelor, de data aceasta catre teologia si spiritualitatea crestina. In aceste ample domenii de activitate, sunt scoase la lumina, deopotriva, date ce privesc legatura dintre starea sufleteasca si sanatatea trupului, modul in care gandurile, emotiile si experientele afecteaza starile sufletesti ale persoanei, dar si adancimile ei tainice si modalitatile  concrete prin care practica vietii spirituale si credinta ii influenteaza sanatatea si viata. In fine, tinand seama de legatura stransa dintre experientele concrete ale vietii personale si dispozitiile, convingerile si actiunile noastre, cercetarea stiintifica, prin numeroase rezultate ale ei, ofera astazi unele lamuriri ce vizeaza felul in care cultura, comportamentele si obisnuintele inrauresc starea sanatatii trupesti si viata sufleteasca.

Desigur, un aspect deosebit de semnificativ relativ la toate aceste teme noi de lucru, situate la confluenta spiritualitatii cu medicina si stiintele comportamentale, il reprezinta constatarile cu valente etice si terapeutice, intrucat multe dintre concluziile cercetarilor aduse in discutie privesc viata launtrica si relatia cu semenii. In felul acesta, datele stiintifice  ajung sa formuleze indicatii cu valoare morala sau terapeutica, pentru viata persoanei si a comunitatii, punctand ceea ce este  dezirabil in gandurile si actiunile omenesti.

In randurile acestui nou volum ce poarta semnatura parintelui arhidiacon Adrian Sorin Mihalache, sunt de regasit consideratii de acest fel, care pun in lumina intalnirea edificatoare dintre, pe de o parte, locurile ce ne fac cunoscuta experienta sfintilor parinti si, pe de alta parte, datele recente din neurostiinte. Departe de a fi de natura sa dezminta vechile invataturi ale teologiei ortodoxe, cele mai noi cuceriri ale stiintei tocmai le confirma. Incluzand si filosofia in ecuatie, autorul noteaza: „[…] de-a lungul mai multor decenii ale secolului trecut, cercetarea stiintifica a inaintat semnificativ pe frontul lumii inconjuratoare. In baza acestui progres spectaculos, s-a formulat ideea – prezenta si in abordarile privitoare la dialogul dintre teologie si stiinta – potrivit careia fizica, prin datele ei remarcabile, a adus stiinta mai aproape de filosofie.” (p. 16).

Cu deosebire despre neurostiinte este vorba aici; iar din cercul lor, despre acel compartiment anume care vizeaza studiul alcatuirilor si proceselor cerebrale. Motivul pentru aceasta e dat de faptul ca, asa cum este enuntat in volum, „[…] neurostiintele au devenit […] unul dintre avocatii cei mai convingatori ai vietii spirituale, consolidand deschiderea stiintei fata de filosofie si teologie […]” (p. 17).

Invataturile anterior evocate, preceptele care intemeiaza abordarea crestina a mintii si a sensibilitatii omenesti, sunt, cum reiese din paginile acestei carti, in relatie de congruenta cu descoperirile si afirmatiile neurostiintelor moderne. In acest punct, gasim o specificatie notabila: „In particular, o directie importanta […] o reprezinta explorarea neurostiintifica a practicilor spirituale, identificarea posibilelor influente exercitate de acestea asupra cortexului si asupra mecanismelor fiziologice. Aici pot fi incluse […] investigatii care urmaresc amprentele cerebrale corespunzatoare diverselor experiente spirituale. Sunt in atentie efectele unor activitati specifice vietii religioase (cum ar fi meditatia, rugaciunea, diversele stari contemplative, participarea la ritualul religios sau compasiunea) asupra functionarii creierului” (p. 22).

Primeste astfel intarire gandul unitatii (si unicitatii) adevarului  privind intregul fiintarii omenesti. De asemenea, gandul coeziunii caracterizand ansamblul creatiei divine, coeziune de care cunoasterea omeneasca incearca sa se apropie si care se rasfrange in viata obisnuita, curenta, a comunitatilor umane si a fiecarei persoane in parte. „Cosmosul e organizat intr-un mod corespunzator capacitatii noastre de cunoastere. Cosmosul si natura umana ca intim legata de cosmos sunt imprimate de o rationalitate, iar omul – creatura a lui Dumnezeu – e dotat in plus cu o ratiune capabila de cunoastere constienta a rationalitatii cosmosului si a propriei sale naturi.”

O exemplara infatisare a coeziunii mentionate aflam in prezentul volum. Si, alaturi de acesta, inca un accent din cuprinsul lucrarii e vrednic sa fie retinut. Anume, acela pus pe necesitatea luarii-aminte la mrejele sau tentatiile unor valori aparente, ale unor bunuri iluzorii. Timpurile (post)moderne sunt asaltate de astfel de himere, ce cauta sa naruiasca temeiurile valorice ale umanitatii dintotdeauna. A raspunde afirmativ incitarii, astazi omniprezente, la grabnica satisfacere a oricarei trebuinte conduce, cu vremea, la statornicirea unei dispozitii launtrice nocive.

Consolidata ca efect al cautarii asidue a indestularii nevoilor, amintita dispozitie nociva produce efecte si la nivel cerebral. Este indusa o inclinatie catre a intrebuinta intr-o cat mai mica masura facultatile cerebrale tinand de cunoastere, de curiozitatea intelectuala (aceea care urmareste patrunderea cauzelor, a temeiurilor).

Astfel, notabila evolutie a cercetarilor din domeniul neurostiintelor constituie un aspect asupra caruia volumul de fata atrage atentia. Este vorba despre desfasurari pe care autorul le considera a fi ilustrative pentru o tot mai clar perceptibila conturare a unei afinitati intre stiinta, in general, si domenii precum teologia si filosofia. Un alt aspect invederat aici, catre a carui tratare cititorul este anuntat ca au a se indrepta multe dintre paginile ce urmeaza, priveste o calitate speciala a neurostiintelor.  Anume, aceea de a confirma, cu mijlocirea unor date specifice, obtinute prin procedee proprii lor, validitatea unor repere fundamentale ale vietii spirituale.

Sunt evidentiate raporturile de apropiere dintre exteriorizarea unor valori pretuite in crestinism si dobandirea de catre om a unei conditii prielnice, launtrice si trupesti. Se arata, astfel, ca studii cuprinzatoare si amanuntite, intreprinse si desfasurate recent, au descoperit ca faptul de a ne manifesta, in relatie cu celalalt, compasiunea, empatia sau disponibilitatea pentru a acorda sprijin ne influenteaza benefic sanatatea fizica, precum si starile sufletesti. E mai cu seama cazul raporturilor din cadrul familiei. Mai specific, e de remarcat cu deosebire importanta ce-i revine afectiunii materne, in stadii timpurii ale vietii copilului. Manifestarea iubirii din partea mamei produce asupra copilului nou-nascut o inraurire binefacatoare, generand echilibru psihic si fizic.

Stiinta moderna probeaza existenta unei corelatii intre intensitatea si constanta trairilor de ordin spiritual, pe de o parte, si buna stare a sanatatii, pe de alta parte. S-a dovedit astfel ca o viata religioasa activa (definita de compasiune, dusa spre binele unei comunitati, in solidaritate cu ceilalti) favorizeaza sanatatea. In plus, previne o plaga de care societatea actuala este profund marcata: solitudinea.

O astfel de viata, traita sub imperiul unor coordonate spirituale, dezvolta consecinte transformatoare benefice chiar in ce priveste structura si functiile creierului. O veche teza, abordata in cea de-a patra parte, admisa multa vreme in domeniul neurostiintelor, acrediteaza ideea ca, la un anume stadiu al varstei adulte, legaturile dintre neuroni devin inflexibile, rigide. Este o eventualitate cu totul straina de viziunea pe care spiritualitatea crestina o propovaduieste, pe care realitatile  duhovnicesti o valideaza. Or, descoperiri ale medicinei zilelor noastre infirma teza amintita. S-a dovedit ca, indiferent de varsta biologica, sistemul nervos e capabil de reorganizare, de  innoire. Omul e definit de libertate, persoana trece dincolo de  imperative pe care natura sau cultura i le pun inainte. Urmand pilda Mantuitorului Iisus Hristos, a Dumnezeului-om, omul se poate apropia de dumnezeire, depasind spectrul desfasurarilor temporale exterioare, ca si pe acela al mortii.

Se implineste astfel pe sine, isi castiga fericirea. In obtinerea starii acesteia fericite, un rol considerabil e de recunoscut inteligentei spirituale. Este cu neputinta ca o viata sa-si atinga deplinatatea, sa ajunga a fi intreaga, in absenta spiritualitatii. Iar o adevarata viata spirituala pretinde disponibilitate pentru jertfa si traire a iubirii de Dumnezeu si de semeni, cu asezarea intr-un plan secund a scopurilor relative la bunastare.

Dobandirea de catre om a unei conditii launtrice care sa fie cat mai apropiata desavarsirii este hotaratoare si pentru natura si calitatea explorarilor stiintifice, care tind a fi, in masura posibilului, obiective. (O apreciere intarita de imprejurarea ca fizica moderna atesta realitatea impactului pe care observatorul il are asupra comportamentului sistemului observat.) Cea care intervine aici (si ocupa un loc central in consideratiile Parintilor Bisericii asupra firii si evolutiilor omenesti) este lucrarea despatimirii. Spre infaptuirea acesteia, ratiunea, mintea si inima omului (ale celui pe care autorul il socoteste a fi „cel mai mare mister al Universului”) sunt de pus in slujba actualizarii unui dialog cu Dumnezeu. Asa isi afla ele implinirea, libertatea, in realizarea unitatii cunoscatoare cu Adevarul, Care nu este o abstractiune sau o proiectie, ci este Persoana.

Mare parte din textele care alcatuiesc volumul Esti ceea  ce traiesti. cateva date recente din neurostiinte si experientele duhovnicesti ale Filocaliei, scris de Parintele Arhidiacon Adrian Sorin Mihalache, au fost publicate in perioada 2011-2019 in Ziarul Lumina al Patriarhiei Romane, unele insa sunt inedite. Ele ne ofera date recente si rafinate de ordin stiintific, privind intelegerea modului in care creierul omenesc si mintea omeneasca sunt structurate si in care isi exercita influentele. In prezentarea  acestor date stiintifice, pe care le analizeaza atent, autorul se raporteaza constant si in mod original la teologia patristica, a carei perpetua actualitate este astfel inca o data dovedita.

Format: 15x22
Nr pagini: 448
Anul aparitiei: 2019