Descriere - Postul in naturopatie

„In fiecare dintre noi exista un medic extraordinar care poate realiza miracole cand suntem bolnavi si pe care uitam, de cele mai multe ori, sa il solicitam.

Sa va aduceti aminte ca Postul este o operatie fara bisturiu; trebuie, deci, sa ne comportam in consecinta, sa ne odihnim adesea, sa nu traim in agitatie si mai ales sa nu facem nopti albe; somnul din timpul noptii este indispensabil, si chiar un somn usor este foarte reparator.” (P.V. Marchesseau)Naturopatia nu este ceea ce se intelege in mod obisnuit prin termenul medicina, ci este o igiena. Iar aceasta igiena fiziologica sau vitala, utilizeaza procedeul postului cu o competenta perfecta si in plina armonie cu sistemul biologic pe care il prezinta. 

 1. Somnul si postul sunt „cheile” oricarei purificari 

a.   Odihna mentala (corticala) si odihna fizica (intestinala) sunt marile mijloace in igiena noastra naturopata.

 Redand fortei vitale neuroendocrine toata libertatea sa de actiune, cu scopul de a putea repara dezordinea organica (cauzata de erorile noastre de comportament) se vor putea realiza auto vindecarile si orice alta forma de reparare si de perfectionare. Bunul simt popular se alatura invataturii noastre. Nu se spune oare ca „cel care doarme cineaza”, sau ca „cel care posteste se vindeca si vede... ingerii”, intelegand prin aceasta, ca nu doar organismul realizeaza diferite reajustari fizice in cursul restrictiei si, chiar mai mult, ca frugalitatea ne conduce spre Intelepciune si Credinta.  

 Marile principii directoare ale perfectionarii umane sunt incluse in aceste formule. 

 Medicina oficiala (simptomatica, locala, multipla, medicamentoasa si represiva) nu s-a inteles niciodata cu aceasta conceptie unitara, profunda, generala si totala.

 Si daca, din fericire, ea isi abandoneaza directivele stiintifice, atunci, ea va inceta sa fie o medicina, in sensul exact al cuvantului, pentru a deveni o igiena vitala, care solicita doar cele patru mari functii de eliminare si care lasa organismul sa opereze el insusi propriile reparatii. Doar in acel moment arta medicala va fi la apogeul sau.

 Ori, tocmai acest loc din varf este ocupat de naturopatia ortodoxa, care, chiar daca se ocupa de Sanatate, nu este o stiinta medicala si refuza orice compromis cu terapeuticile   uzuale.

 „Igiena vitala” pe care o propune naturopatul autentic nu este acel ansamblu de mici trucuri oferite de „bioterapie” sau de alta „medicina alternativa”.

 Dintre cele trei cure naturopate, prima, cea a detoxifierii, este in mod particular revelatoare in aceasta privinta. Ea poarta amprenta acestor notiuni de unitate morbida, de teren si de epurare umorala, care caracterizeaza in cel mai inalt grad aceasta igiena naturopata si pe care medicina oficiala nici macar nu o banuieste.

b.  Aceasta forma de igiena foloseste, de la bun inceput, mijloace  generale, in functie de un plan bine stabilit, fata de deseurile umorale (cleiuri si cristale reziduale rezultate din metabolismele responsabile de boala locala), care se potrivesc oricarui individ.

 Aceste mijloace au scopul de a epura lichidele organice (sange  si  limfa),  numite umori, de deseurile umorale precizate mai sus.

 Primele manevre au obiectivul de a asana sursa de deseuri umorale (iar acestea tin de metodele de dietetica pura, cu posturile sale, monodietele sale si regimurile sale restrictive). Urmatoarele manevre au obiectivul de a asigura autonomia diencefalului (creier organic) prin somn, relaxare si alte procedee de eliminare a starilor nervoase, astfel incat comenzile nervoase (care regleaza autoliza pe de o parte si drenajul emonctorial, pe de alta parte) sa se poata efectua in mod normal.

 In fine, la aceste manevre, se adauga cele care consista in deschiderea celor 4 emonctorii (care sunt pielea, intestinul, rinichii si plamanii). Am descris astfel cura de detoxifiere in naturopatie. Aceasta nu se schimba in functie de diferitele boli locale, si variaza doar in intensitate in functie de temperament si de varsta bolnavului, de natura si de densitatea deseurilor umorale, de forta vitala disponibila si de permeabilitatea emonctoriilor.

Fondul igienic in naturopatie, ramane deci identic in orice circumstanta. Este alcatuit din restrictii alimentare, din calm (mental si nervos) si din eliminari (pulmonare, cutanate, fecale si urinare). 

Mai sunt si alte notiuni care disting naturopatia de medicina oficiala. De exemplu, cea a „Fortei vitale” pe care se bazeaza toata invatatura noastra.

Ce este deci aceasta „forta” si de unde vine ea? 

2. Viata, contrar opiniei savantilor materialisti, nu se naste din materie.

Aceasta doar locuieste in materie la un moment dat. Ea o traverseaza, se orienteaza in beneficiul ei si o paraseste in momentul mortii.

a.  Pretentia de a explica viata plecand de la materie este o eroare. 

Viata, la fel ca Gandirea si Spiritul sunt exterioare materiei si o domina pe aceasta. Patru substante (sau monade) sunt ireductibile in lumea Imanentei. Aceste patru substante conduc lumile create; ele sunt reprezentate de electroni, de biotoni, de psihoni si spiritoni.

Dar vom reveni asupra acestor notiuni cu alte ocazii. Pentru moment, sa retinem acest punct esential pe care naturopatul il accepta: aceste notiuni de monade. Le accepta in calitate de „vitalist”, apartinand marii familii a spiritualistilor.

 Sunt usor de inteles motivele pentru care noi acordam putina incredere oricarui medic materialist care, prin studiile sale, ignora bazele filosofice, stiintifice si tehnice ale Naturopatiei si, din aceasta cauza, nu are nicio sansa sa utilizeze in mod corect curele naturopate sau anumite procedee ale acestora (ca si postul sau relaxarea, pentru a nu vorbi decat de acestea doua, care ne preocupa aici).

 Pentru a ne face mai bine intelesi, sa luam ca exemplu cura de somn, conform cu modelul medical. Pentru noi, somnul este o forma de relaxare automata si naturala. Ori, in medicina nu exista teama de a folosi barbiturice pentru realizarea acestui somn care inceteaza sa mai fie natural, pentru a deveni artificial, de unde rezulta numeroase si grave inconveniente, cum vom vedea mai departe.

In plus, nu exista ezitari in a trezi pacientul pentru a-l hrani, in fiecare zi la ora fixa, si aceasta in stil traditional si foarte nociv, ceea ce nu ajuta cu nimic aceasta cura. Din aceste tehnici neindemanatice rezulta ca oficialii ignora tot ceea ce se intampla in timpul somnului. Stiinta lor este muta cu privire la anumite notiuni de fiziologie vitalista si mai ales cu privire la insasi sursele vietii.

 Iata, foarte rapid, care sunt acestea.

b.  Omul real este un suflet, invelit de corpuri succesive (sau vehicule). Fiecare corp are o functie precisa, la fel cum are si o igiena care ii este proprie. Primul dintre aceste corpuri,  cel mai grosier, cel mai vizibil, este corpul fizic sau material. Este cel pe care il cunoastem si care este alcatuit din electroni.

Al doilea, imediat urmator, este corpul vital (numit in mod impropriu „aura”). El inveleste de jur imprejur corpul material si ii transmite animatia (sau viata), pentru a face din acesta o materie noua, numita „materie vie”, cu propriile ei legi biologice, care se sustrage, in parte, legilor mecanice (si chimice) ale materiei brute, „neinsufletite”.

Una dintre caracteristicile acestei „materii vii” este de a se hrani, adica de a absorbi energia din mediul care o inconjoara pentru a-si reface propriile pierderi sau pentru a se dezvolta.

Dar contrar cu ceea ce gandesc materialistii, aceasta energie hranitoare nu vine doar din alimentele traditionale, cel mai adesea improprii pentru a indeplini aceasta functie (deoarece sunt denaturate prin foc, deci moarte).

Viata este transmisa direct corpului material prin fluide mai subtile, in care noi ne scaldam in mod literal, si pe care o  vom numi prana, in lipsa unui cuvant mai  potrivit. Aceasta transmitere directa este, de altfel, o sansa pentru multi, care, in ciuda faptului  ca se hranesc prost, continua sa traiasca gratie acesteia.

Putem spune ca omul material se gaseste in sanul unui corp ovoid (un ou mare) care ii serveste drept acumulator de energie vitala sau de biotoni.

c. Si iata cum aceasta „fiziologie” devine extrem de interesanta.

De-a lungul somnului natural, corpul vital abandoneaza pe pat corpul material. Se produce un fenomen spontan de dedublare. „Corpul vital” ca o cochilie goala, survoleaza corpul material, dar ramane legat de acesta din urma printr-un cordon de substanta elastica. Ruptura acestui cordon antreneaza moartea („moartea”[1] care inseamna trei pasi, sau tripla separare, socotind si corpul mental).

Am spus mai inainte ca energia vitala nu rezulta din materie. Corpul ovoid, care fixeaza biotonii, veniti din eter, o transmite corpului material.

„Biotonii”, sau grauntele de viata, astfel captate, penetreaza in organism prin punctele de acupunctura si prin punctele de emergenta nervoasa si senzoriala (ochi, nas, in mod particular). Biotonii apar in spatiul solar, dincolo de frontierele electronice, delimitate de lumina. Ei urmeaza, pentru a veni pana la noi, marile circuite de energie si calatoresc, in general, impreuna cu fotonii (materie electronica in stare nascanda).

d. Mecanismul dedublarii din timpul somnului natural este generator de energie vitala si reparator al corpului material

Acest „mecanism” este blocat in timpul insomniei si in timpul somnului agitat (de catre visele organice sau de cosmaruri), sau in timpul somnului artificial (cel cu ajutorul barbituricelor). 

„Falsele dedublari” provocate de drogurile halucinogene, hipnoza, anestezicele medicale, alcoolul  etc. nu favorizeaza deloc incarcarea cu biotoni. Este motivul pentru care cura medicala de somn artificial, dupa metoda medicilor materialisti, nu aduce ameliorarile scontate.

Vrajitorii din Africa, yoghinii din India, cu dansurile lor rotitoare, cu fosfenele lor si alte stimulari ritmate ale organelor de simt, provoaca in mod mai sanatos acest fenomen. 

Dar adevarata eliberare a „corpului vital” se obtine prin oboseala fizica sanatoasa (combinata cu anumite restrictii alimentare), factor al somnului natural, asa cum fiecare dintre noi o stie.

Astfel, exercitiul si frugalitatea sunt cele doua remedii ale insomniei si ale epuizarii vitale (astenie), pentru ca ele favorizeaza fenomenul „dedublarii”, generator de energie vitala.

In privinta viselor, precizam ca toate acele vise de nivel inferior (unde se agita senzatii viscerale de tot felul, indigestii, tulburari metabolice etc. si care „fura” cortexului energia nervoasa in beneficiul diencefalului) sunt contrare „dedublarii”.

In schimb, visele superioare (premonitorii, initiatice, revelatoare, profetice) sunt de alta natura. Cortexul (creierul ganditor) functioneaza in acest caz ca o antena de psihoni. Aceste vise, deci, nu dauneaza dedublarii corpului vital; ele aduc chiar dovada ca acest fenomen se deruleaza normal si este pe deplin favorabil reincarcarii energetice a corpului material.

Din aceste motive, cel ce posteste va trebui sa doarma profund, fara vise organice. Iar postul va fi oprit daca crizele curative, prin violenta lor, antreneaza insomnia. Cel ce posteste, de exemplu, mancand zahar, sau dormind cu ajutorul barbituricelor, aplica totul, mai putin metoda buna.

Severitatea noastra fata de cei ce utilizeaza asemenea procedee nu este excesiva. Pentru a beneficia din plin de dezintoxicare si de post, in particular, nu trebuie sa intrerupem curentul de energie indispensabil care dirijeaza aceste procese.

3. Acest curent de energie se condenseaza in noi pentru a forma „Forta vitala”, al carei sediu este in sistemul nostru nervos si in glandele noastre endocrine.

Aceasta notiune de „Forta vitala” este importanta. Ea separa inca o data invatatura noastra de gandirea medicala oficiala, cu atat mai mult cu cat noi afirmam ca aceasta „Forta vitala” este inteligenta.

Masina corporala animata de „Forta vitala” (motor care merge cu biotoni) are aceasta caracteristica de a se autorepara. Este ceea ce distinge masina vie, construita de Dumnezeu, de motoarele mecanice construite de om.

„Forta vitala” este reparatoare in acelasi fel in care este si directoare. Intr-adevar, ea asigura reinnoirea (in caz de boala) si mentinerea coloniei celulare (sanatate).

Pentru a actiona in acest fel si in mod corect, ea trebuie sa fie inteligenta. Intr-adevar, ea se exercita intotdeauna in interesele organismului. Noi nu putem sa actionam mai bine decat ea.

Viata nu poate dori in acelasi timp si sa existe si sa se distruga. „Biotonii” se supun legilor superioare ale Creatiei, altfel ar fi „nebuni” si ar inceta sa mai reprezinte Viata. La fel, „electronii”, elemente materiale, nu refuza sa se invarta pe orbitele lor. Ei se supun legilor gravitatiei si a schimburilor periferice.

Dar inteligenta materiei vii este o notiune pe care materialistii o accepta dificil. Ei nu cred, de exemplu, in autovindecare si se gandesc ca o interventie exterioara (cea a medicului) este intotdeauna necesara.

La fel, ei raman convinsi ca boala locala rezulta dintr-o agresiune externa (lovituri, frig, microbi etc.) si ca aceasta agresiune este imprevizibila sau accidentala si in consecinta nu ne face responsabili pe noi insine.

In realitate, boala locala provine dintr-o lenta deteriorare, venita chiar din interiorul organismului, din umorile noastre; este o scadenta previzibila de care suntem responsabili.

Ne intelegand nici originea si nici natura bolilor locale care ne ating, ne concepand existenta unei forte vitale inteligente care lupta eficace pentru a aduce ordinea in organism, si ne stiind, bineinteles, nici originea acestei forte, medicii oficiali, in ciuda bunavointei lor, sunt incapabili sa inteleaga cum postul si somnul pot vindeca un corp bolnav. Naturopatul, dimpotriva, stie ca aceste procedee stimuleaza forta vitala si ca ii dau acesteia toata libertatea de actiune in profitul corpului amenintat.

Tineti minte, in functie de explicatiile date mai sus, ca actiunea postului este intarita de somn (sau relaxare) si ca invers, aceste procedee favorizeaza practica postului.

Avem deci interesul sa le combinam, asa cum se practica acestea in decursul curei naturopate de detoxifiere.

4.  Practica postului conduce la culmile cele mai inalte ale gandirii si ale intelepciunii

Acest fenomen merita, de asemenea, sa fie mentionat. El situeaza postul in contextul sau psihologic si spiritual, ceea ce multi autori nu fac. Aceasta pozitie ne indeparteaza, inca o data, de gandirea medicala oficiala care vede in post, nu doar riscuri de nutrire (cu inanitie si criza convulsiva, mortale pe plan fizic) dar si riscuri de dezordine mentala cu pierderea memoriei, agresivitate si nebunie (pe plan psihic). Realitatea este alta. Noi stim care este actiunea benefica care are loc pe plan material si vital. Alte actiuni, la fel de fericite ca si ultimele mentionate, se intampla in etajele superioare.

In cursul autolizei si drenajului care rezulta in timpul postului (si al relaxarii nervoase) se produc fenomene si asupra celorlalte corpuri ale omului. Vom vorbi aici de corpul mental si de corpul spiritual.

a. Corpul mental inferior este responsabil de afectivitate, de instinct si de toate nevoile si tendintele marcate de tonalitati de durere sau de placere de tristete sau de bucurie.

Acest corp gasindu-se partial eliberat de „mizeriile umorale” isi pierde putin cate putin starile sale de sensibilitate exagerata, de dorinte meschine, de pasiune si egoism, care caracterizeaza ceea ce este cel mai rau in noi (animalul).

Intr-un cuvant, cel care posteste devine mai bun si vede inflorind in el calitatile inimii si altruismul.

b.  Corpul mental superior beneficiaza, de asemenea, de efectele binefacatoare ale unei astfel de cure. Inteligenta scapa de starea de confuzie, iar ratiunea de contradictiile sale, dezordini la nivel mental intretinute de „logica personala” provenita din afectivitate.

Fiinta umana castiga in luciditate. Judecata sa devine mai sigura iar rationamentele mai bine efectuate.

c.  Iar corpul mental superior, fiind parca atras, tinde sa se ridice pana la corpul spiritual.

In cel mai bun caz, el cauta sa se identifice cu acesta din urma; este starea exceptionala de Sfintenie.

De-a lungul acestei treceri, mentalul se imbogateste de ganduri noi, creatoare, intr-un cuvant cu „psihoni”, pana la atingerea cunoasterii perfecte, care nu este livresca, o poarta deschisa spre intelepciune si vastele spatii ale spiritualitatii,  domeniu al „spiritonilor”.

Este demersul preconizat de yoga regala (sau integrala); este cucerirea „lanii de aur” de catre faimosul Jason si companionii sai Argonautii.

„Postul corporal” combinat cu linistea (post mental) si cu meditatia, si de asemenea cu somnul si relaxarea, ramane deci unul din marile mijloace de refacere a oricarui edificiu uman.  Este in acelasi timp „sezlongul” organelor, operatia fara bisturiu, purificarea umorilor si a sentimentelor, redresarea mentalului, si implinirea spirituala, eliberatoarea sufletului nemuritor inlantuit in materie in corpurile vii.

Prin sanatatea corpului si prin aceste mijloace ne ridicam la spiritualitate, finalitate umana, si nu prin dispretul fata de „zdreanta corporala”, sau prin practica mortificarii, daunatoare pentru echilibrul general.

Antistene, filosof atenian, discipol al lui Socrate, si al carui elev direct a fost Diogene,  credea ca suicidul era cea mai buna metoda pentru a elibera sufletul care, spunea acest „cinic”, „plateste prea scump acest sejur pe care il face in corp; acest sejur il ruineaza, il discrediteaza, si el nu va fi niciodata trimis suficient de devreme la adevarata sa casa”.

Pentru noi, dimpotriva, sufletul este la „scoala” in acest corp material pe care il ocupa,  unde dobandeste experienta care ii lipseste si care ii va fi utila in cer; el trebuie sa ramana cat mai mult timp posibil (trebuie sa traim ca batrani si in perfecta stare de sanatate pentru a deveni intelepti). Trebuie sa facem in asa fel ca „inchisoarea trupeasca”, unde se gaseste acesta, sa nu fie prea dezagreabila pentru el. Aceasta este lectia filosofica a Naturopatiei.

Numerosi sunt cei care din cauza felului in care au fost formati in scoala, vor refuza sa ne urmeze in aceasta directie; cu toate astea, procesele de regenerare se deruleaza exact asa cum le-am descris mai sus.

Calea perfectionarii umane nu este cea a grefelor de organe sau a injectiilor cu hormoni, nici cea in care morala este bazata pe intamplare, pe legea numerelor mari si pe dorintele cele mai nebunesti ale oamenilor.

5.  Daca ar fi nevoie de un certificat de autenticitate al cuvintelor noastre,  l-am gasi pe acesta in istoria trecutului.

a. Esenienii, stramosii naturopatilor, cunosteau bine aceasta tripla purificare a corpului, a inimii si a spiritului.

Ea statea la baza invataturii initiatice in „Academiile” Greciei antice. Aceasta cunoastere a fost transmisa de preotii lui Osiris, care, la randul lor, o detineau de la Naacali, instructori veniti din MU.

In acest trecut indepartat, artele majore pentru ameliorarea rasei nu erau chimia si nici bisturiul, ci posturile alimentare, tacerea, somnul, relaxarea, alimentele solare, postúrile yoghine si fluidele emanand din „monade”.

Actiunile acestor fluide, insuficient cunoscute de oamenii moderni, incep cu magnetii si ajung pana la rugaciune, trecand prin transfuziile vitale si telepatie.

Sofrologia actuala, sinteza de sugestie si de magnetism, este o imitatie palida a ceea ce se facea altadata prin intermediul acestor fluide. Platon vorbeste despre asta in scrierile sale si Hipocrate a preluat esentialul din sanctuarele din Egipt.

In ceea ce priveste continentul MU,  avem dovada ca exista, inaintea potopului, adica inaintea ridicarii muntilor si deplasarii planetei Terra de la axul sau,  un mare continent, in sanul Pacificului, unde locuia un popor foarte instruit, a carei civilizatie este la originea tuturor celor care au aparut gata facute la inceputul „timpurilor noastre istorice”(enigma inca nerezolvata de stiinta oficiala).

b. Cunostintele de igiena a vietii si medicale ale acestor prime popoare erau in mod clar naturiste.

Pentru Naacali, in post si somn, „Dumnezeu insusi ia in mana creatura sa si ii repara greselile”. Nu putem spune mai bine de atat.

Micile tratamente simptomatice, chiar si cele care au o forma naturala, ca si acele de acupunctura, plantele medicinale, manipularile vertebrale, aplicarea de metale etc., sunt interventii umane la limita domeniului vizibil si local, dar pe masura ce ne ridicam pe scara valorilor (sunt sapte grade), ajungem la tehnica de autovindecare prin reforme de viata, ordine mentala si stapanire de sine, care sunt de esenta divina si care lasa mult in urma toate micile forme de medicina, neputincioase pentru rezolvarea problemelor fiziologice pe care le pune boala.

Postul nu este deci un procedeu izolat, inventat la intamplare, a unei speculatii stiintifice facute de catre un cercetator care ducea lipsa de progrese in descoperirile pe care le facea. Este o invatatura initiatica. Materialismul nu predispune la acest tip de cercetare. Un om de stiinta pur nu poate sa inteleaga actiunea postului (nici cea a somnului), fondate pe un concept de energie pe care el o neaga. La fel este si cu efectele produse de faza negativa a meditatiei, in care „vidul mental” realizat ii da cortexului posibilitatea sa joace rolul de antena de psihoni (una dintre functiile psihice cele mai atrofiate la marea majoritate a oamenilor moderni si a carui existenta materialistii nici nu o banuiesc, in ciuda fenomenelor de imaginatie creatoare care se petrec in ei insisi).

Doar naturopatul autentic, adica „igienistul vitalist”, poate avea idei exacte despre aceste subiecte.

Aceasta carenta filosofica este cea care face ca atunci cand anumiti medici clasici sunt dispusi sa recomande postul, acestia comit intotdeauna doua erori regretabile: aceea de a izola procedeul si de a-l aplica strict in scop anti simptomatic. In primul rand, ei concep postul ca o tehnica in sine, in afara contextului „curei de detoxifiere naturopate”,  ceea ce poate avea consecinte grave.

Pe de alta parte ei fac din post o terapeutica specifica cu indicatiile si contraindicatiile sale.

Postul nu trateaza o boala sau alta, le trateaza pe toate in numele unitatii morbide, umorale. Si o face in cadrul curei de detoxifiere, a carei constructie tehnica evita violenta crizelor curative si scurteaza durata acestei incercari, marindu-i in acelasi timp eficacitatea.

Astfel, am vazut medici constiinciosi, dar incompetenti, recomandand oprirea postului in urma unei eruptii de eczema, sau chiar invitandu-si pacientul sa manance zahar brun  pentru a frana criza de acetona aparuta in timpul postului, in timp ce ii recomanda sa continue aceasta cura. Aceste doua recomandari sunt patate de erori.

In primul caz, postul merita sa fie continuat, dar cu stimularea mai energica a emonctoriilor si cu cresterea duratei de relaxare.

In al doilea caz, postul trebuia oprit imediat, apoi reluat mai tarziu, periodic, cu durate ale acestuia din ce in ce mai lungi, pana la epuizarea rezervelor grase responsabile, fara a dauna rezervelor de zahar utile acestei munci.