Descriere - Frunzis si radacina

FRUNZIS SI RADACINA de Peter Muller

Fragmente din carte:

... Daca in 1956 nu as fi fost impuscat si nu as fi trecut prin experienta mortii, niciodata nu as fi cunoscut lumea spirituala, nu as fi devenit ceea ce sunt, iar din cele scrise aici n-as fi stiut aproape nimic. Trebuie sa fiu recunoscator si pentru ca ucigasul meu nu era un simplu soldat, ci un sadic, care gasea placere in chinul altuia, caci nu a tras in mine o rafala, ci si-a reglat automatul sa traga din cand in cand un singur glonte, la intervale lungi, pentru ca groaza si agonia mea sa dureze mult; rezultatul a fost acela ca am avut parte de o „mica“ initiere si am putut aduce cu mine experienta avuta in lumea de dincolo.

Asa am putut afla ca evenimentele din drama lumii se situeaza dincolo de categoriile de bine si de rau perceptibile prin manas.

Daca l-as fi vazut atunci, l-as fi urat pe omul care m-a impuscat.

Astazi ii sunt recunoscator.

Fara sa vrea, prin „rautatea“ lui m-a invatat ca acceptarea vointei lui Dumnezeu inseamna ca omul renunta la eul sau; atunci constiinta lui se ridica la nivelul buddhi si, privind de la aceasta altitudine, el vede ca toate au un inteles profund: criza, suferinta, pana si iadul.

Manas intelege lucrurile.

Buddhi le stie.

Manas – adica inteligenta umana – are ca instrument de cunoastere ratiunea.

Buddhi are trairea.

Diferenta este imensa, caci in timp ce unul potriveste cioburile realitatii, celalalt traieste aceasta realitate in intregul ei; devine el insusi obiectul cunoasterii.

Oricum, ratiunea este ceva miraculos, caci privind spre buddhi, care este radacina sa, poate zari propia sa origine divina, cauzele creatiei, pana si cauzele mai profunde ale creatiei propriului sine si, chiar daca nu poate trai toate acestea, incepe sa inteleaga cu mintea ca temeiul existentei este trairea unitatii.

***

Daca ma vei intreba unde poate fi gasit EU-l tau, EU-l tau nemuritor, intrebarea ma va avertiza ca nu asculti vocea constiintei tale.

EU-l iti vorbeste necontenit!

Iti vorbeste in vis, si cand esti treaz, si cand stai linistit, si cand vorbesti. Te atentioneaza ca nu spui ceea ce ar trebui. Dumnezeu care traieste in tine in chip de constiinta spirirtuala nu este atat de departe precum crezi. Nu este sus in cer, nu este in viitorul indepartat, intr-o sfera dincolo de moarte, ci este in tine, foarte aproape, mai aproape decat pielea fruntii. El te observa tot timpul, te atentioneaza, te asteapta, se intristeaza din cauza ta. Iti da putere, este nemultumit de tine si uneori te linisteste. Iti masoara faptele si gandurile, le corecteaza, le judeca, uneori cu severitate, alteori cu indulgenta. Tu iti esti singurul prieten adevarat, aliatul cel mai fidel, tovarasul cel mai apropiat si cel mai intelept sfatuitor. Si cel mai tenace, pentru ca ceilalti vin si se duc, te insotesc o vreme, apoi te parasesc, dar EU-l tau ramane al tau din clipa nasterii pana in cea a mortii si chiar dincolo de ea. Propriul tau invatator, judecator, maestru, medic si psiholog esti tu insuti – orice ajutor din afara te face sa auzi doar vocea propriului tau EU.

Starea dezagreabila, depresiva, anxietatea si deseori, bolile sunt cauzate de EU-l tau, nemultumit de tine, pentru ca faci lucruri nedemne si te-ai pus in slujba unor forte negative, cu care nu ai nimic in comun. Cauza oricarei dizarmonii este relatia proasta pe care o ai cu tine insuti si, in acest caz, nicio dificultate exterioara nu te justifica. Ambitia exterioara se va ordona numai daca tu te armonizezi cu sinele propriu. Daca regasesti sprijinul propriului EU, daca te conciliezi cu tine insuti, vei dobandi un sentiment de securitate pe care nu ti l-ar asigura nicio paza exterioara.

Chiar daca soarta iti este grea: o vei simti usoara. Daca trebuie sa lupti, victoria iti este asigurata, caci lupta cea mai grea, razboiul cu tine insuti, l-ai castigat deja.

Constiinta este glasul EU-lui.

Aceluia care inabuse aceasta voce EU-l ii va fi dusman. Dar celui care o asculta ii va fi prieten, sfatuitor si asociat.

*** 

Trairea oceanului, Unio Mystica, iluminarea – numeste-o cum vrei - este precedata de cea mai mare tragedie.

Putini sunt cei care se incumeta sa faca acest pas.

Ceea ce urmeaza apoi, nu poate fi descris in cuvinte.

.....

Sufletul realizeaza ca dupa marea nimicire, nu a murit!

El exista in continuare, ba mai mult se simte EU, cu toate ca acest Eu este cu totul altceva decat ce intelegea el sub acest nume.

Acest Eu nu are granite despartitoare.

Lucru straniu: pentru el nu mai exista distante si poate fi prezent, in acelasi timp, in mai multe locuri.

Am trait experienta acestei stari.

Maestrul nostru ne-a spus odata: "Eu sunt impreuna cu voi toti, in acelasi timp."

***

Initierea se deosebeste de "viata traita instinctiv" si de moartea naturala prin aceea ca, pe de o parte, procesul este foarte rapid, iar pe de alta parte, ucenicul beneficiaza de pregatire pentru experienta mortii, provocata artificial, ca sa poata trece victorios peste punctul mort.

In punctul mort, insa nu exista ajutor si acesta nici nu ar fi posibil.

Ritualul initierii este condus de maestrii, care, la randul lor, au trecut si ei prin aceasta experienta si o cunosc cu rigoare psihologica. Esential este ca ei nu intra in legatura cu eul-sarpe al invatacelului, ci direct cu EU-l lui superior, il influenteaza prin intermediul acestuia si amplifica vocea lui. In punctul mort insa EU-l tace, de aceea nici vocea maestrilor nu se mai face auzita.

Fiecare trebuie sa treaca singur prin poarta ingusta.

De aceea exista pericolul ca din acest punct sufletul sa nu se inalte, ci sa cada inapoi.