Descriere - Alunga raul din tine. Volumul III

Luule Viilma ne propune, pe baza propriei experiente de medic practician, sa invatam sa ne dezvoltam spiritual, ceea ce ne va ajuta nu numai sa ne vindecam de o boala concreta, dar si sa ne restabilim echilibrul sufletesc si sa ne recapatam linistea interioara.

Este o carte despre posibilitatile nelimitate de a ierta si despre neingradirea iubirii, despre puritatea sufleteasca, lumina sufleteasca, caldura sufleteasca si binecuvantarea sufleteasca.

Toata negativitatea care se afla in om, si pe care el n-a stiut s-o elibereze cu inteligenta - cu ajutorul iertarii, este o lectie de viata care a ramas neinvatata. Prin urmare, ea va trebui invatata prin suferinte. Pentru aceasta, trebuie sa apara persoana sau situatia care sa-i provoace suferinte.

-           Iertarea este insotita de constientizare.

Constientizarea inseamna intelepciune.

-           Omul ramane un ignorant atata timp cat vede cauza raului in altii.

Care este menirea barbatului in natura si in familie? Care este menirea femeii?

Menirea barbatului este miscarea, sa mearga inainte, doar sa mearga si sa nu se opreasca niciodata, pentru ca cel care se opreste in fata obstacolelor, va disparea. Daca barbatul merge, pentru mersul lui inainte natura l-a inzestrat cu barbatie si, fara sa i se comande si fara a fi constrans, el face tot ce este barbatesc.

Barbatia inseamna:

– sa gandeasca;

– sa organizeze viata economica,

– sa conceapa copii.

Barbatul trebuie sa fie precum catargul cel mai inalt dupa care se aliniaza celelalte. Catargul nu vorbeste, dar el serveste ca etalon. Fara catarg nu exista corabie si in marea larga a vietii nu poti iesi cu barca.

Barbatul este spiritul copiilor sai. Spiritul este forta motrice. Datoria barbatului este sa mearga inainte.

Barbatul este capabil sa mearga inainte atunci cand exista forta pentru asta – forta vointei.

De unde se ia aceasta forta?

Se ia din inima femeii.

Sa intelegeti cum trebuie! Este vorba despre iubirea sufleteasca, numita iubirea de aproape. Aceasta este iubirea desavarsita dintre oameni, iubire cu care suntem din ce in ce mai economi si de care ne privam din ce in ce mai mult.

Menirea femeii este sa-si iubeasca sotul.

Sotul inainte de toate. Nimeni nu trebuie sa fie mai presus decat sotul, nici chiar copilul. In imparatia lui Dumnezeu actioneaza legi ferme care nu trebuie si nu pot sa fie schimbate. Sotul nu este mai important decat copilul, dar el este primul care trebuie iubit de catre sotie. Daca ea crede altfel, va fi nevoita sa sufere si isi va condamna la suferinta si propriii copii.

In sufletul ei, prin iubire, femeia trebuie sa-si sustina in permanenta si total sotul. Chiar in momentele cele mai critice ea este capabila sa dezmierde in suflet chipul sotului si sa il sprijine. Si daca ea insasi va avea nevoie de ajutor, sprijinul sotului nu va intarzia sa apara. Ma poate contrazice doar cine nu stie acest lucru, fie pentru ca nici nu i-a trecut prin minte, fie ca n-a avut ocazia sa simta forta atotbiruitoare a iubirii. Atunci cand sotia isi iubeste sotul, prin iubirea ei, ea il alimenteaza cu forta vointei. Spatele barbatului este simbolul acestei forte.

Doamnelor! Uitati-va cu atentie la spatele sotului dumneavoastra si urmariti-va sentimentele.

Daca spatele lui este drept, puternic, frumos si excitant, asta se datoreaza iubirii dumneavoastra. Daca spatele este adus, slab si bolnav, asta inseamna ca sotia nu-l iubeste indeajuns. Mangaiati aceasta spinare, spalati-o si cereti-i iertare pentru suferinta pe care i-ati pricinuit-o. Iubiti-o!

O femeie care isi iubeste sotul, nu va fi niciodata nevoita sa-si cheltuiasca fortele pentru a face o munca de barbat.

O femeie care isi iubeste sotul, vede lumea in culorile adevarate si nu in tonuri sterse, asa cum ne-am obisnuit.

O femeie care isi iubeste sotul, nu va fi niciodata nevoita sa indure privatiuni, ea primeste tot ce isi doreste.

Femeia care iubeste are o calitate speciala – nu are nevoie de lucruri inutile. Ea este posesoarea celei mai marete comori din lume – iubirea.

Femeia care isi iubeste sotul, se uneste cu el intr-un tot de nedesfacut. Ati auzit probabil de cupluri in care, la cateva zile sau saptamani de la moartea sotiei, sotul paraseste si el aceasta lume. Aceasta femeie si-a iubit sotul pana la uitare de sine. Acest barbat n-a avut niciodata nevoie sa-si traga forta din alta parte. Cand izvorul iubirii a secat, omul a murit de sete.

Daca femeia isi iubeste sotul, unitatea lor desavarsita va atrage ceva asemanator – doar perfectiunea. Adica au copii perfecti si sanatosi, o viata sanatoasa si perfecta. Perfectiunea, dupa cum se stie, nu inseamna numai lucruri bune, ci un echilibru in continua miscare si perfectionare a binelui si a raului.

Copilul apare pe lume nu ca sa iubeasca pe mama sau pe tata, ci pe mama si pe tata. Daca sotia isi iubeste sotul, sotul isi iubeste sotia si, impreuna, ei formeaza perfectiunea. Acum poate sa apara si copilul ca sa-i iubeasca pe amandoi si pentru ca ei sa-l poata iubi.

Parintele care isi intreaba copilul: „Tu pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?”, ii traumatizeaza sufletul. Cand eu am ajuns la aceasta intelepciune, l-am intrebat direct pe un baiat de patru ani: „Ce e mai bine, dupa parerea ta, cand mama te iubeste pe tine sau cand il iubeste pe tata?”

„Pe tata” – a raspuns el dintr-o suflare, fara sa stea pe ganduri, si si-a atintit privirea asupra mea cu o uimire neprefacuta: „Cum se poate, tanti, sa nu stii un lucru atat de important?” Si chiar boala lui era pricinuita de spaima ca pe el nimeni nu-l iubeste. Copilul acesta era un veritabil purtator al binelui.

Am pus aceeasi intrebare unor copii de varste diferite. Cei mici aveau un singur raspuns clar – pe tata. Cei mai marisori, care invatasera deja sa se gandeasca la propriul avantaj, taceau, dar in sufletul lor se dadea o lupta. Dupa ce le-am sugerat raspunsul, au rasuflat usurati. Copiii mari, aflati in relatii bune cu parintii, raspundeau cel mai adesea: „N-as avea nimic impotriva ca mama sa-l iubeasca intai pe tata”.

Femeia moderna nu-si iubeste in primul rand sotul, pentru ca nu stie cat de bine este. Si nici nu va afla atata timp cat va considera ca iubirea inseamna sa te culci cu el, sa fii grijulie, sa-i fii fidela, sa-ti faci datoria si celelalte.

Femeia moderna doreste cu infrigurare sa fie iubita si o iubeste toata lumea. Frica „nimeni nu ma iubeste”, o obliga sa faca cat mai mult bine cat mai multor oameni si, deseori, ultimul pe lista este chiar propriul sot...

Si numai cand sotul inceteaza sa existe:

– fizic – moare

– familial – paraseste familia

– sexual – devine impotent, abia atunci baga de seama ca obiectul despre care ea gandea ca ii apartine a disparut.

CUPRINS

Lectia civilizatiei               7

Parintii sotilor si sotiilor 22

Despre sensul nonsensului            30

Rautatea irationala          34

Parintii visurilor noastre 38

Cea mai simpla rautate complexa             49

Despre cat de greu este sa ierti   72

Respira ca sa fii sanatos 81

Stresul – prieten sau dusman?     84

Planeta durerii sufletesti – Pamantul        91

Despre minciuna              104

Despre ajutorul acordat celor care tipa dupa el   109

Despre dorinta de a fi foarte puternic      116

Meditatia sau o discutie cu gandurile noastre      121

Despre a primi si despre neputinta            135

Deprimarea provocata de oameni             152

Despre focul purificator 155

Dorinta de perfectiune   164

Singuratatea ca una din formele de existenta a omenirii  172

Viata ca un curent alternativ        178

Rece. Cald. Fierbinte, fierbinte    192

Rautatea cinstita si rautatea mincinoasa 198

Despre barbati si pentru barbati 206

Reversul binelui excesiv 211

Copiii se nasc dintr-un sarut         221

Ghid de viata      240

Cum sa ne desteptam fara a suferi            274

In concluzie         284