Carmen Firan alterneaza melancolie si grotesc, solidaritate si sarcasm, ardoare si absurd, insolit si incertitudine in perceptia celor doua surse vitale — vechiul si noul tarm — intre care penduleaza solitudinea pribeagului modern. Doua lumi drastic diferite, contrastante si complementare, in care omenescul — acelasi! — insufleteste altfel dramele si comedia, deruta si tenacitatea, ridicolul si candoarea.
Regasim in acest nou volum al ei, intr-o proza alerta, in regist...