Descriere - Medierea pentru toti. Teoria si practica medierii

Fara a ne cunoaste unii pe altii, avem uneori imagini despre persoane, profesii, institutii (…) pe care le numim reprezentari. Aceste reprezentari ne vin in minte atunci cand nu se vorbeste despre dl. X., dna Y…. Dar si atunci cand nu se vorbeste despre muncitori, functionari, contabili, patroni, infirmieri, mediatori, avocati, magistrati… Cateodata chiar, cand intalnim un muncitor, un patron, un infirmier, prejudecatile noastre functioneaza ca un filtru: il vom vedea mai degraba pe acesta decat realitatea celuilalt. Mai rau: in aceasta cercetare a adevarului se intampla chiar ca profesionistul insusi sa caute uneori a se conforma cu imaginea presupusa de public.

Or, aceeasi persoana se poate descoperi foarte diferit in cadrul sau profesional si in alt context: amical, familial etc. Persoana formeaza un tot.

Béatrice Blohorn-Brenneur este magistrat. Eu am intalnit-o la diverse conferinte referitoare la mediere. De departe, bineinteles, ca orice fiinta umana, nu am scapat acestor proiectii asupra profesiei. Chiar dupa 15 ani de activitate, in fata a sute de magistrati in cadrul formarii continue la École nationale de la magistrature, mi-am pastrat imaginea prestabilita a magistratului: sobru, serios, grav, chiar pretentios uneori, situandu-se deasupra unor implicari, sigur pe piedestalul sau, simtindu-se poate chiar superior celorlalti.

Foarte repede, Béatrice Blohorn-Brenneur m-a interesat mult, pentru ca persoana sensibila a magistratului mi-a aparut in spatele imaginii profesiei sale.

La fel, relationarea cu mai mult de o mie cinci sute de avocati intalniti in cadrul formarii cu privire la mediere, m-a facut sa-i cunosc prin prisma legaturilor amicale, in afara functiei. Am descoperit atunci magistrati si avocati care, departe de a fi infumurati, erau modesti, in cautarea unei certitudini in cunoasterea subtilitatilor, relatiilor umane, sursa a numeroase conflicte pe care le condusesera, conciliasera sau judecasera.

Aceste cunostinte nu le-au fost transmise la cursurile pentru formarea lor profesionala initiala.

De la formarea juridica la formarea pentru mediere

Ce am aflat despre formarea profesionala generala in domeniul juridic?

Aceasta este foarte aprofundata si tinde sa formeze avocatul sau magistratul care asculta partile (sau ia cunostinta de continutul unui dosar), sa gaseasca, in spatele cuvintelor, textul de lege care ii va permite sa defineasca cine ar avea dreptate si cine nu.

Meritul dreptului este acela de a propune un cadru de referinta, atat in relatiile private, pentru a permite exercitarea libertatilor, cat si in ceea ce priveste ordinea publica, obligatorie. Dar dreptul nu poate reglementa totul:

in cuplu: certurile legate de gelozie, grade de cultura diferite, in educatia copiilor, prea multe sau lipsa relatiilor afective sau sexuale

in familie: asupra posibilelor escapade, ritmicitatea vizitarii nepotilor de bunici.

in cadrul succesiunilor: asupra atribuirii precise a diverselor bunuri, asupra ajutorului sau asistentei defunctului de un mostenitor sau altul…

in cazurile de vecinatate: cuvinte jignitoare, tonul vocii, amenintarile, acuzatiile aruncate asupra celuilalt de nerespectare a legii privind zgomotul, limitele proprietatii si folosinta spatiului…

in cadrul relatiilor profesionale: intre functionari sau asociati privind gestiunea, publicitatea, recrutarea personalului, remunerare, conditiile de munca…

intre intreprinderi: cu deosebire cand contractul n-a prevazut totul, disfunctionalitati si durata de functionare a unor masini, erori, uzarea brevetelor si altor drepturi de proprietate intelectuala prezentand similitudini, retinerea informatiilor…

Aceasta lista, care ar putea fi mult mai lunga, lasa sa se intrevada spatii imense din ceea ce se prezinta cotidianul si caruia, luat singur, dreptul nu-i raspunde decat partial. In plus, ne intalnim cu cazuri de alegere intre doua raspunsuri:

permis/interzis, pe drept/pe nedrept, conform/neconform.

Atunci cand aria solutiilor ia in consideratie particularitatea cauzei, se ofera multiple combinatii pentru a rezolva „pe unul sau pe altul”, cu posibilitati variate in timp, in spatiu, materiale sau despagubiri banesti, reguli la care sa se supuna, garantii.

Este ceea ce fac persoanele cand vorbesc unele cu altele sau stabilesc proiecte si solutii. Dar acestea pot, de asemenea, sa franeze, sa blocheze sau sa atace identitatea celuilalt in cadrul conflictului. Ce dorim deci sa se inteleaga?

Toate acestea reprezinta ceea ce autorul a inteles pe deplin pe parcursul exercitarii functiilor sale. Béatrice Blohorn-Brenneur a cautat, prin cunoasterea umana si, in particular, prin cunoasterea comunicarii umane, tot ceea ce putea fi complementar cunostintelor sale juridice. A cercetat si s-a format. A invatat si a pus in practica ascultarea justitiabilului. A invitat persoanele aflate in conflict sa vorbeasca si sa explice, in mod egal, sa se asculte fara sa se atace. Le-a sugerat deseori sa o faca cu sprijinul unei persoane din afara, capabila sa vegheze in mod particular la acest lucru: o terta persoana de incredere, un mediator, care sa urmareasca explicatii reciproce, pentru a avansa spre o solutie durabila.

Deschiderea fata de ideea de mediere si fata de limitele sale 

Cel ce va citi aceasta carte isi va spune: „in fond, este de bun-simt”. Da, un bun-simt care sigur a disparut la nasterea unui litigiu, a unui conflict… atunci cand aveam cea mai mare nevoie de bun simt.

Utilizarea unui limbaj al solutionarii diferendelor (schimbarea in profunzime, in bine a ceea ce este conflict, pentru o decizie mai buna) este ceea ce autoarea ne reaminteste aici. In mod cert, exista limite: minciuna, perversitate, amenintare, rea-credinta…, toate exista. Uneori, acestea se pot explicita prin mediere: ce a determinat in trecut sa se ajunga la aceasta rea-credinta sau la aceste amenintari? „Se explica”, acesta este cuvantul determinant.

Uneori, pare ca nicio parte sa nu fi avut dorinta de a se intelege. Uneori chiar, in complexitatea personalitatii noastre umane pare sa fi dorit, mai degraba, sa-i faca rau celuilalt, sa-l distruga, sa-l condamne, sa-l zdrobeasca. Din fericire, sistemul judiciar si magistratul sunt acolo si vegheaza. Sanctionarea, luarea deciziei sunt remediile, acolo unde negocierea si medierea si-au aratat limitele.

Au fost incercate cu adevarat toate posibilitatile inainte de a merge in justitie sau de a se ajunge la un razboi?

Daca, pentru intregul conflict ce parea ca dureaza, fiecare parte incerca, mai intai, inainte de a merge in justitie:

sa stea fata in fata, centrat pe „medierea limbajului”, respectand regulile comunicarii specifice medierii: respectul reciproc intre persoane, ascultarea, reformularea punctuala (sa punem cuvintele altuia in propria opinie si sa formulam) inainte de a raspunde, controlul puterii de intelegere reciproca in dezacordul (acord asupra dezacordului) in cautarea progresiva si imaginativa de solutii care sa raspunda nevoilor; sau

sa recurga la prezenta binevoitoare a unui mediator, „tert de incredere”, garantul regulilor si intereselor persoanelor in realizarea obiectivelor proprii, avand timpul necesar pentru gasirea solutiilor care convin ambelor parti.

De unde, aceasta carte, scoasa in urma diverselor cursuri tinute de autoare. Intelegem, asadar, in plus fata de elementele practice, o parte juridica, o cunoastere a textelor trecute si prezente care pun in lumina:

deschiderea spre „medierea conventionala”: oriceinitiativa de intelegere, formala sau informala, intre persoane (in afara unui demers judiciar),

deschiderea spre „medierea judiciara”: orice initiativa luata de un judecator de a invita sau a favoriza o intelegere, un acord, intre partile implicate in aceste cazuri unde este vorba de pastrarea relatiilor viitoare (de familie, lucru, vecinatate, asociere, relatii comerciale etc.). Meritul autoarei este de a ramane simpla, de a merge catre esenta. Fiecare dintre aceste mari idei este ilustrata prin mai multe exemple.

Autoarea transmite ceea ce chiar ea a invatat, a aplicat si a observat referitor la efectele acestor modele de vorbire si de relationare. Aceste constatari le-a facut si pentru altii, pentru aplicarea unei culturi a medierii in lumea conflictelor.

O cultura a medierii intr-o lume a conflictelor.

Aceasta este ideea.

Aceasta vi se transmite.

Multumesc Béatrice Blohorn-Brenneur!

Prof.univ.dr. Jacques Salzer, Universitatea Paris Dauphine (1974-2004)