Descriere - Imparatia lui Ciubotel

CUM S-AU NASCUT MATUSA DALBA SI MOS DALBU

Era un pic mai mare decat ciubotele sale si lumea, fara sa-l intrebe, i-a zis Ciubotel.

Mama avea baiat mai mult seara, cand il vedea acasa, caci ziua numai ciubotele stiau pe unde umbla el. Deunazi mama il cauta – Ciubotel nu-i. Cand colo, il gaseste in cotet.

—  Ce stai, mai, in cuibar?!

Ciubotel se uita prin crapatura ochilor la mama: sa nu stie ea atata lucru?

—  Il incalzesc, mama, ca sa nu raceasca puiul.

—  Care pui, bre?

—  Acela din ou, ca vine acusi gaina sa se oua...

Drept ca puiul n-a racit, dar, catre seara, tusea Ciubotel.

Mama i-a pus ventuze si, dimineata, i-a dat de grija sa nu iasa din casa. Pe la pranz insa, il aduce un om de mana cu picioarele u-u-de: l-a gasit hat dincolo de sat.

—  Si incotro mi te-ai pornit, a? il intreaba mama.

—  Sa vad unde se termina iarna, ca sa-ti aduc o floare de acolo.

Seara, cand adoarme Ciubotel, mama ii spune tatei oftand:

—  Ma tem ca-l vom pierde prin troiene. Vom gasi numai straiele lui     la primavara!

Tata se scoala mai dimineata, pune un lacat la portita si se duce cu sufletul impacat la lucru.

Iar Ciubotel, cand vede ca-i inchis in curte, face o baba de zapada, se catara pe umarul ei si... hustiuliuc! peste zid.

—  Mai Ciubotel, tu esti? il striga o vecina.

—  Eu sunt, dar n-am timp, raspunde Ciubotel din mers. Am facut o baba si ea m-a trimis sa-i caut un mosneag de omat.

Pe seara, iata, apare si Ciubotel. Cum portita era incuiata, el mai face un om de zapada, se urca pe umarul lui si sare in curte.

—  Nu te teme, babo, ii spune Ciubotel, mosneagul tau e dincolo de zid!

Cand vine tata si-l gaseste acasa, ii arata mamei cheia de la portita:

—  I-am dat de leac, asa-i?

Si noaptea, omul doarme cu cheia sub perna.

Dimineata, mama se duce la ferma, tata la lemnarie – cu luleaua in gura si cheia in buzunar.

Cand iese Ciubotel in prag, baba ii face semn sa se apropie.

—  Ia vezi, bre, mosul nu-i cu capul gol? ii spune baba in limba oamenilor de zapada, pe care Ciubotel o stia. Imi pare ca tremura unul asta-noapte sub zid...

—  Tii! isi pune mainile in cap Ciubotel. Acela e chiar mosul!

Si matusa il trece peste zid cu o palarie veche de-a tatei in san.

—  E de la baba ta, i-o potriveste Ciubotel mosului pe cap.

Cand se intoarce din sat, baiatul ii pune matusii ceva dulce in gura:

—  Asta-i o bomboana. Ti-a trimis-o mosul pentru palarie.

Trebuie sa va spun ca Ciubotel nu avea in sat nici tu bunica, nici tu bunic.

—  Hai, fii tu bunicuta mea, vrei? o roaga el intr-o zi pe baba de zapada.

—  Moca, noca, ciucu, bu! zice Matusa Dalba, ceea ce, in limba oame-nilor de zapada, inseamna: „Vreau, cum sa nu? Atata nepotel o sa am!”

Nu era zi sa nu-i trimita baba te miri ce mosului: ba o manusa, ba un toiag, ca pe drum e frig si umbla caini rai pe acolo.

—  Bucu, ciucu! Teca, me? intreaba Mos Dalbu. Adica: „Da baba ce mai face? In curte e grea iarna?” Buli, tuli, toca, moc!

—  Da, am inteles, da din cap Ciubotel, ca sa-i spuna pe urma babei: Mosul  a mai zis ca el a aprins Luna pe cer, sa nu-ti fie urat noaptea.

Cand isi da seama mama, matusa e imbodolita cu salul ei... Iar tata, daca isi pierdea fularul sau luleaua, numaidecat le gasea la mosul din drum, numai cheia statea neatinsa in buzunar.

—  Macar bine ca nu se duce de acasa, se bucura tata. Iata ce face un lacat la portita!

Oamenii de zapada care il ajutau pe Ciubotel sa iasa din curte si sa umble prin sat taceau malc.

Dar stii cum e gura lumii? Alaltaieri, iata, vine o femeie tocmai la ferma, la mama lui Ciubotel:

—  Mata stai si mulgi vaca asta, dar inima nu-ti spune nimic? intreaba femeia.

—  Ce-i?! se face mama ca laptele din caldare de alba.

—  Ciubotel a inhamat cainele la sanie, a trecut Rautul si a luat-o spre dealul lui Cocos.

—  Aracan! D-apoi, acolo sunt trei fantani!...

—  Si nu numai atat, cumatra: si-a pus morisca la sanie, iar dealul lui Cocos doar stii cat e de mare?!

Mama arunca pufoaica din spate si-o tine tot o fuga pana la lemnarie:

—  Mai, barbate, fa ceva!

Tata, cum era cu capul gol si cu o bardita in mana, asa o zbugheste pe usa.

Pe drum, tocmai venea o sanie incarcata cu saci.

—  Trrrr! opreste tata calul, il deshama in mijlocul drumului, incaleca si... man-o spre dealul lui Cocos!

Omul din sanie a ramas cu gura cascata, dar cat putea sa stea asa? Coboara de pe saci si se inhama el la sanie, iar mama o impinge din urma, stand cu ochii mai mult la cer: poate il va zari deasupra satului pe Ciubotel... Pai, daca are morisca la sanie, mai bine sa zboare pe sus, ca elicopterul, decat sa cada intr-o fantana!

Da’ matusa de zapada il tot intreba pe mos:

—  Nichi, michi? Nu se vede nepotul?

—  Ioca, turi! Ioca, mu! Imi pare ca o patim deseara!

Vorba e ca Matusa Dalba avea ochi ageri. Cum sa nu vada ca sania lui Ciubotel era azi cu morisca?

Cand i s-a urcat baiatul pe umar, matusa, iaca, unde scoate din bluza ei un capat de ata si-l leaga de sanie... Ciubotel se tot departa si ata destrama bluza. Hai, ca de frig matusa mai rabda, dar se temea ca, iata-iata, se termina bluza si... s-a-a-a duce baiatul pe lume!

—  Muchi, muri! Richi, mi! Cand ti-oi spune, sa apuci, bre, si tu de ata!  ii striga ea mosului.

Mama inca din drum aude: „Ciuca, me-eca! Ica, ci-i!” Dar nu intelegea  o boaba din vorba oamenilor de zapada.

Cand se da mai aproape, ce sa vada? Mosul si matusa tineau amandoi o ata, iar din bluza ramasese numai o maneca, pana la cot.

Mama, de, apuca si ea de ata. A-a, parca este nu stiu cine la celalalt capat! Nu cumva sa se rupa ata!

Trage mama de ata, trage. Da’ matusa o strange ghem. Oamenii de zapada tot ziceau: „Ciubo, Ciubo!” si mama in gandul ei: „Taci, ca poate    e Ciubotel al meu, ca-i ceva viu, se zbate”!

Cand colo, la capatul atei – o ciubota de-a lui Ciubotel!

—  Ara-ca-an! striga mama. L-a mancat o jivina!

N-au apucat sa alerge decat doua vecine. In loc s-o mai potoleasca pe mama, unde se pun si ele pe bocit in casa, pana aud vocea tatei in prag.

Ciubotel ii sedea in brate, cu un picior in san la tata.

—  Iata-l, zice omul, numai ca a pierdut o ciubota.

—  Eu l-am descaltat, mai! prinde a boci mama inca mai tare si scoate ciubota de dupa usa.

Vezi ca Matusa Dalba, de grabita ce era, in loc sa lege ata de sanie, a legat-o de ciubota baiatului!

Hat, tarziu, a venit din urma si cainele Faraon, inhamat la sanie.

—  Richi, tichi! Ei, cum a fost? intreaba Mos Dalbu.

—  Tachi, tura! raspunde Faraon. Adica: „Sunteti batrani, draga Doamne, dar va tineti de sotii”!

Seara, tata ii spune mamei:

—  Gata, ii iscalesc o ciubota! Daca s-a duce in lume si are sa uite de unde-i ori i-a ingheta limba in gura, ciubota o sa-l ajute, ca lumea stie azi carte.

A doua zi, Matusa Dalba il intreaba pe baiat ce e scris pe ciubota lui.

—  Ciu-bo-tel, sare si citeste cainele Faraon, apoi sta de se gandeste si adauga: din sa-tul T, „t” mare, Tur-tu-ri-ca.

—  Ioca, moca! Iucu, ciu! unde striga baba: „Auzi, mai Dalbu? Si eu sunt din satul ista, si tu. Nu gandi ca esti din drum!”