Descriere - Craciunul Domnisoarei Poimaine

Daca va intrebati ce nazdravanii mai pune la cale Domnisoara Poimaine, ei bine, aflati ca e tare ocupata sa-i scrie o scrisoare lui Mos Craciun. O lista lunga, lunga de cadouri: un aparat de captat clipa (ultimul model!), o clepsidra cu nisip magic, o masinarie de dat timpul inainte si-napoi... ba, si mai bine, o cutie magica, plina cu cadouri, care sa nu se termine niciodata!

Dar Mosul nu mai are timp. Trebuie sa ajunga la 5 000 de malluri, 10 000 de supermarketuri si la vreo 3 000 de targuri de Craciun, pe mai multe continente.

Spiridusii Nako, Odne si Igar, ajutoarele Mosului, fac tot ce pot sa ajunga in Regatul Timpului ca sa-i dea de veste micutei domnisoare ca Mos Craciun nu are cum sa vina la ea. Noroc cu inteleapta Doamna A Fost Odata, care stie prea bine ca bucuria de a oferi daruri e poate mai mare decat cea de a primi.

„Dimineata de Ajun, cea mai frumoasa din lume, incepea cu mine in camasa de noapte, urmarind fascinata trebaluiala bunicii prin bucatarie, gustand bunatati si depanand povesti, pana cand usa se deschidea si intra bunicul cu lemnele, aducand inauntru o pala de vant inghetat si cativa fulgi razleti de zapada. Urmau pregatirile, toata ziua, la care imi placea sa particip: aranjatul veselei, decorarea bradului, repetitiile poeziei pe care urma sa i-o spun seara Mosului – de regula ceva cu iarna, fulgi de nea si sanius, aceeasi pe care o avusesem de invatat pentru serbarea scolara. Din exces de zel, pregateam si-un cantec suplimentar, pe care-l invatam ascultand vinilurile vechi ale bunicilor. Uneori adormeam inainte sa vina Mosul si ma trezeam buimaca dupa miezul noptii, la fix ca sa gasesc cadourile sub bradul impodobit”, declara Adina Rosetti

Intrebate in ce moment din poveste si-ar dori sa ajunga, scriitoarea si ilustratoarea raspund:

„Hmm, greu de ales! Desi nu e neaparat cel mai spectaculos moment, mi-ar placea sa asist la partea in care locuitorii Regatului Timpului incep sa-si faca unii altora cadouri. Mi se pare ca spiritul Craciunului e acolo, in aceste mici gesturi pline de caldura.” (Adina Rosetti)

„Eu nu as rata cu nici un chip ocazia de a lua un ceai acasa la doamna A fost Odata. As explora fiecare coltisor din casa ei cea primitoare si as inspecta fiecare ceas si modalitate de a masura timpul inventata vreodata... Si i-as pune muulte intrebari despre lumea aceea veche din care vine.” (Cristiana Radu)