Descriere - Scrisoare catre invatatorul fiului meu
Chipul lui Abraham Lincoln este astazi recunoscut datorita carierei sale in avocatura si in politica, acesta fiind si unul dintre presedintii Statelor Unite ale Americii, al saisprezecelea la numar, in ordine cronologica. Dar dincolo de renumele-i diplomatic, evidentiat cu patos in cartile de istorie, Abraham Lincoln a fost si scriitor. Astfel, printre insemnarile sale livresti se numara poeme, franturi autobiografice ori discursuri politice si cuvantari. Din patrimoniul sau cultural, lasat ca mostenire poporului american, dar si lumii intregi, Editura Signatura a ales sa publice o scriere deosebita, de mare impact pentru generatiile care aleg sa ii parcurga randurile, ilustrata de Giulia Rossi – „Abraham Lincoln. Scrisoare catre invatatorul fiului meu”.
Asa cum putem intui inca din lectura titlului, textul poate fi incadrat cu usurinta genului epistolar. Mesajul este conceput pentru un destinatar precizat, iar modul de adresareal emitatorului este direct, natural si lamureste totodatarelatia dintre adresat si adresant. Cu toate acestea, subsidiarul textual salveaza frantura de corespondenta de la anonimat sio transforma intr-o capodopera cu valoare universala. In acest context simbolic, protagonistii actului de comunicare, dar si referentul, devin elementele unei triade arhetipale care transgreseaza timpul si spatiul: astfel, numele lui Abraham Lincoln este exponential pentru figura oricarui parinte, invatatorul este reprezentativ pentru orice cadru didactic de azi si de maine, in timp ce imaginea generica afiuluiilustreaza copilul caretrebuie sa calce pragul scolii, pentru prima data.
Prin intermediul scrisorii adresate invatatorului fiului sau, Abraham Lincoln nu problematizeaza responsabilitatea dascalului din perspectiva procesului de predare-invatare. Si nici nu insista asupra coordonatelor extrinseci si cuantificabile ale actului educational – evaluarea prin note. Ravasul este, mai degraba, o declaratie de principii, o reiterare a valorilor fundamentale care slefuiesc elevul pregatindu-l pentru viata.
Scoala este o aventura noua care poate purta sufletul micului invatacel de-a lungul si de-a latul intregii lumi, incercandu-l cu sentimente neobisnuite. Scoala este un preambul al viitoarelor experiente de viata, iar modalitatea de a-l pregati pe elev pentru ceea ce urmeaza este blandetea, dar si invatarea curajului, a iubirii si a increderii de sine, avand alaturi, pas cu pas, prezenta invatatorului. Acesta trebuie sa-i fie elevului sau fir al Ariadnei in discernerea subtilitatilor existentiale, facandu-l sa priceapa echilibrul si esenta lucrurilor. Din acest punct de vedere, onorabil este a gresi, nu a trisa, iar a pierde cu demnitate are aceeasi pondere cu o victorie binemeritata. Vrednice de atentie sunt atat cartile, cat si frumusetile naturii, iar increderea in propriile idei trebuie sa surclaseze tendinta de a merge cu valul majoritatii. Aplecarea pentru a asculta oamenii din jur nu trebuie sa intunece discernamantul propriilor judecati, iar increderea de sine este direct proportionala cu increderea in oameni si in Dumnezeu.Ei bine, este lesne de-nteles ca misiunea invatatorului nu este una usoara, dar resortul care pune in miscare dibacia si perseverenta pedagogica merita tot efortul: sufletul copilului, al viitorului elev.
Percutanta si actuala, scrisoarea lui Abraham Lincoln rezuma precepte si teorii educationale si aduce in prim-plan importanta de a transforma scoala, cu ajutorul cadrului didactic, intr-un loc propice dezvoltarii si pregatirii pentru viata a copiilor nostri.
