Descriere - Multumesc, Miyuki!

Titlul fiecarei carti contureaza primele asteptari despre continut, anticipand fractiuni epice sau ilustrand parghii hermeneutice. Din acest punct de vedere, lumea fictionala coagulata in jurul viziunii scriitoarei Roxane Marie Galliez si a ilustratoarei Seng Soun Ratanavanh este prefigurata pe coperta cartii, cuprinsul expunandu-i esenta.

„Somn usor, Miyuki” surprindea, prin banalul scenariu de seara, neastamparul si dorinta de sustragere de la timp, iar „Asteapta, Miyuki” se revela ca o lectie despre rabdare si despre puterea de a astepta ca lucrurile sa se petreaca in ritmul lor. In economia acestui univers imaginar, avand-o protagonista pe Miyuki, se inscrie si „Multumesc, Miyuki”, o poveste spectaculoasa care ne invata taina multumirii.

Astfel, in zorii zilei, Bunicul se trezeste pentru a saluta Vantul, urmat indeaproape de Miyuki, dornica sa-l imite. Dar ritualul ii pare prea greu fetitei, asa ca isi pofteste Bunicul la un ceai. Pe de alta parte, acesta ar prefera linistea, pentru a putea medita, insa dorinta lui suscita curiozitatea copilei, nerabdatoare de-acum sa mediteze alaturi de el.

Bunicul este de acord, asa ca o indeamna sa savureze ceaiul aromat, sa paseasca pe poteca respirand incet si zambind fara-ncetare, sa-si piarda privirea in apa de la rau. Cu toate acestea, pe Miyuki o framanta aceeasi intrebare: „Cand incepem sa meditam?”. Ei bine, ii va dezvalui Bunicul tainele cugetarii profunde? Si, mai mult decat atat, este pregatita Miyuki sa primeasca ceea ce pana atunci i-a ramas nedescoperit? Fetita va intelege in final ca a medita presupune un exercitiu constient de receptare a lumii, dar nu pentru ca raspunsul ii este livrat de Bunicul, ci pentru ca in devenirea sa a reusit sa acceada la aceasta constiinta de sine.

Urmarind firul narativ, putem lesne intelege transformarea. Ca protagonist la naratiunii, Bunicul apare de la inceput racordat la suflul totului inconjurator, in armonie cu lumea. El isi poate mentine starea de veghe si tacerea, fiind netulburat de zgomotul exterior sau de forfota creata de Miyuki. Mai mult decat atat, gesturile sale evidentiaza trairea la nivel sufletesc a ceea ce-i ofera contextul, in timp ce actiunile sale o conduc tacit pe Miyuki pe drumul insusirii de sensuri.

Fetita este surprinsa descoperind lumea alaturi de Bunicul sau. Desi porneste in aceasta aventura imitand, Miyuki converteste spectacolul lumii inconjuratoare in trairi personale, reusind sa inteleaga si dincolo de imediatul senzorial. De exemplu, trandafirul nu-i mai trece neobservat, ci ii poate remarca dulceata parfumului. Din aceasta noua perspectiva, copila se bucura altfel si de prezenta Bunicului in viata sa, fiindu-i multumitoare. In plus, daca pana acum ii era necesara atentia acestuia, acum ii este esentiala existenta lui. Iar implinitor este faptul de a fi… impreuna!

In acelasi cadru vesel si colorat ni se mai deruleaza o lectie fundamentala. Miyuki isi incepe meditatia, indemnandu-si lectorul sa faca la fel: sa simta bucuria de a fi alaturi de aproapele sau si multumirea de a trai inconjurat de splendoarea lumii.