Descriere - Fata babei si fata mosneagului

Ilustratii de Serban Andreescu

"Erau odata un mosneag si-o baba; si mosneagul avea o fata, si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tafnoasa si rea la inima; dar, pentru ca era fata mamei, se alinta cum s-alinta cioara-n lat, lasand tot greul pe fata mosneagului. Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si de mama cea vitrega; noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare; caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.

Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfarsit, in toate partile dupa treaba. Cat era ziulica de mare, nu-si mai strangea picioarele; dintr-o parte venea si-n alta se ducea. S-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cartitoare si nemultumitoare erau. Pentru baba, fata mosneagului era piatra de moara in casa; iar fata ei - busuioc de pus la icoane.

Cand se duceau amandoua fetele in sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea cate-un ciur plin de fuse; iar fata babei indruga si ea cu mare ce cate-un fus; si apoi, cand veneau amandoua fetele acasa noaptea tarziu, fata babei sarea iute peste parlaz si zicea fetei mosneagului sa-i dea ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag, spunand ca ea a tors acele fuse. In zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul mainilor sale; caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecat sa ramaie pe-a lor.

Cand veneau duminica si sarbatorile, fata babei era impopotata si netezita pe cap, de parc-o linsesera viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. S-apoi, cand venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbla melita; ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-i soi rau... ca-i laie, ca-i balaie; si ca s-o alunge de la casa; s-o trimita la slujba unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie; pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei."

Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 16
Format: 20x30

Categorie: Carti pt. copii » Beletristica pt. copii » Povestiri

Autor: Creanga, Ion