Descriere - Din copilarie (format mic)

„O autobiografie este o carte pe care cineva o scrie despre propria sa viata si, de obicei, este plina de tot felul de detalii plictisitoare. Aceasta nu este o autobiografie.”

Toti oamenii mari au fost candva copii. Precis, chiar si marii scriitori. Si din copilaria lor nu au lipsit poznele, nici trairile intense, nici faptele de curaj. Au avut emotii, lupte si frici. Au stat cu inima cat un purice. Si tuturor li se intampla lucruri pe care nu le uita niciodata. Lucruri care le contureaza viata si care ii fac eroii de mai tarziu. Sau chiar de atunci.

Cartea aceasta nu este nicidecum o autobiografie, dupa cum spune chiar Roald Dahl. Ci un cumul de amintiri: „Aceasta nu este o autobiografie. Nu mi-as scrie niciodata propria istorie... Mi s-au intamplat cateva lucruri pe care nu le-am uitat niciodata... Unele sunt amuzante. Unele sunt dureroase. Unele sunt neplacute. Banuiesc ca de aceea mi le-am amintit intotdeauna atat de viu. Toate sunt adevarate."

„Roald Dahl este un om ale carui povesti sunt mesterite cu talent pur si acea doza speciala de excentricitate cu care foarte putini dintre noi am fost binecuvantati.” The Guardian

CITATE

„Cand scrii despre tine insuti, trebuie sa te straduiesti sa fii sincer. Adevarul e mai important decat modestia. Asadar, trebuie sa va spun ca eu si numai eu am avut ideea marelui si indraznetului complot cu soarecele. Fiecare are momentul lui de stralucire si glorie, iar acesta a fost momentul meu.”

„Am inceput sa-mi dau seama cat de usoara putea fi viata daca aveai o rutina stricta de urmat, cu ore fixe si salariu fix, si daca nu trebuia sa dai dovada de originalitate in gandire. Viata de scriitor e un infern absolut in comparatie cu cea a unui om de afaceri. Scriitorul trebuie sa se forteze sa lucreze. Trebuie sa-si stabileasca propriile lui ore si, daca nu se duce la birou deloc, n-are cine sa-l mustre. Daca e scriitor de fictiune, traieste intr-o lume a spaimei. Fiecare zi noua cere idei noi si nu poate fi niciodata sigur daca o sa-i vina unele sau nu. Scriitorul aici de fata este complet stors dupa doua ore de scris fictiune. In cele doua ore a fost plecat departe, a fost altundeva, intr-un alt loc, cu oameni complet diferiti, iar efortul de a inota inapoi la circumstantele normale este foarte mare. E aproape un soc. Scriitorul iese din camera lui de lucru naucit. Vrea sa bea ceva. Are nevoie sa bea ceva. Se intampla, intr-adevar, ca aproape fiecare scriitor de fictiune din lume sa bea mai mult whisky decat ar trebui. O face ca sa-si dea credinta, speranta si curaj. Trebuie sa fi fost nerod cand s-a facut scriitor. Singura compensatie este libertatea lui absoluta. Nu are alt stapan decat propriul lui suflet si, sunt sigur, de asta si face ce face.”