Descriere - Basme

In epoca in care Petre Ispirescu si-a cules basmele nu exista niciun mijloc de inregistrare a sunetului (fonograful a aparut in America ceva mai tarziu). In mod inevitabil, culegatorul de folclor trebuia ori sa invete pe de rost cele auzite de la oamenii din popor, ori sa le treaca printr-un filtru scriitoricesc care sa le dea o forma coerenta si un continut de exceptie, uneori incarcat de intelesuri adanc filozofice. Basmele lui Ispirescu sunt incarcate si de lirism, si orice cititor al lor va intra in lumea visului, care e imaginata sub forma unor pajisti inverzite si frumos mirositoare, deasupra carora zboara fluturii si in care poti auzi trilul pasarilor. Limba romana in care sunt povestite si basmele, si legendele este frumoasa si curata, de o mare autenticitate, presarata cu proverbe si ziceri cu talc. Basmele si povestile lui Ispirescu sunt irezistibile, atunci, in epoca in care au fost culese, in secolul XX, acum si de acum inainte. Nu poti avea o buna educatie literara, morala si filozofica fara macar aceste minunate basme: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Praslea cel voinic si merele de aur, Balaurul cel cu sapte capete, Fata de imparat si pescarul, Fat-Frumos cu parul de aur si Fata mosului cea cuminte. „Numele lui Ispirescu este legat de basmul romanesc asa cum acela al fratilor Grimm este legat de basmul german. A fost dat acestui tipograf cu cultura rudimentara dar cu mult suflet sa indeplineasca un rol de capetenie in cultura noastra. Colectia lui de basme a devenit clasica.“ ALEXANDRU A. PHILIPPIDE, scriitor si traducator roman PETRE ISPIRESCU (1830–1887), folclorist, povestitor, scriitor si tipograf roman. S-a nascut la Bucuresti, in mahalaua Pescaria Veche. Parintii lui doreau sa-l faca preot si l-au dat la biserica Domnita Balasa si apoi la Mitropolie, pentru a invata mai bine cantarile bisericesti si mai ales Psaltichia. Insa a ajuns tipograf, si inca unul important in bransa, iar astfel si culegator de folclor si editor. De prin mahalalele bucurestene a inceput sa adune basme, iar primele le-a publicat in 1862 in Taranul roman. Modest, nu si-a semnat decat tarziu volumele, iar asta la indemnul prietenilor sai, scriitorii Ion Ghica, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Alexandru Odobescu, care l-au numit „Imparatul basmelor“. A scris si lucrari de popularizare, dar cel mai important volum al sau ramane Legendele sau basmele romanilor (1882).