De multe ori ajungea sa ma cuprinda acea senzatie de nemultumire, de gol sufletesc, ca atunci, in copilarie, cand eram nevoit sa pornesc cu vitele pe marginea locurilor cultivate sarguincios de gospodaria colectiva, iar printre ele si marginea vai se infiripa sau iarba rara, destul de neplacuta pentru vacanta si vitel. Conditia mea de copil supus asperitatilor vietii, asociata cu singuratatea si insatisfactia de mai tarziu, care se repeta, haotic, imi redau mereu aceleasi clipe amare: coplesitoa...