Numai Cornelia ramase complet nemiscata, ascultand cu atentie rasuflarea ragusita care se apropia din ce in ce mai mult. In ultima clipa, ea se tari in umbra unui ghiveci imens, plantat cu tulpini pe jumatate putrezite, care atarnau vlaguite in jos. Ramase ghemuita in dosul perdelei de plante urat mirositoare, incercand sa distinga ceva, cat de mic, printre ele. Trei forme nedeslusite se apropiau prin aer, la fel de negre ca noaptea. Pluteau ca niste fluturi in deriva si nu atingeau deloc pamant...