Descriere - Pedagogia povestii

Cu aceasta carte, Parintele Constantin Necula ne face copartasi la vrerea adastarii in raiul din care niciodata nu putem fi alungati: Imparatia Povestilor, locul in care se intalnesc vremurile si vremuirile, cerul cu pamantul, Dumnezeu si oamenii. Undeva, la confluenta aceea a realului cotidian cu plasmuirea de geniu, spatiu in care stim foarte bine ca bagatelizarea si relativizarea oricarui dat particular, oricarui adevar intemeietor nu face decat sa ne insingureze de taina, de decodificarea sensurilor ultime, de Dumnezeu, pana la urma. Pentru ca adevaratele povesti nu se sfarsesc niciodata, iar in subtextul fiecarei istorisiri din acestea se afla, de fapt, adevarata poveste, aceea in care ni Se dezvaluie Dumnezeu ca Tata de poveste, Care a pregatit lumea, cu toate ale ei, pentru a-i ferici, asa cum doar El stie a o face, pe copiii Sai. Si Care ni se dezvaluie, de foarte multe ori, si prin povesti. Pentru ca, nu-i asa, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti...

Subiect de curs, initial, pentru studentii Parintelui Constantin, decodarea celor trei povesti ale lui Ion Creanga - Capra cu trei iezi, Povestea lui Harap alb, Fata babei si fata mosneagului - s-a stramutat pe unde radio, pentru ca acum sa se plineasca vremea statornicirii lor in pagina de carte, asa cum ii sade bine oricarei povesti. Demers curajos si fecund, rescrierea, resemnificarea acestor puncte forte ale literaturii romane in cheie teologica se face cu un firesc uimitor, intr-o logica seducatoare, de o temeinica acuratete. E, de altfel, datul Parintelui Constantin sa ne ademeneasca (si) prin fervoarea, fascinatia discursului sau, convingandu-ne de probitatea rationamentelor si a faptului ca, daca vrei sa iti asumi un viitor responsabil, atunci trebuie sa stii sa deslusesti trecutul cuibarit, de foarte multe ori, in povestile Neamului tau.

Sunt uimitoare sensurile pe care le descoperi, impreuna cu Parintele Constantin, reluand aceste texte ale copilariei! Se spune ca a intelege o capodopera inseamna, in fond, sa o recreezi tu insuti, sa ii inventariezi notele profunde, talcurile personale, sa ii deslusesti adevarata poveste. Or, la Parintele Constantin tocmai aceasta naturalete a re-scrierii istorisirilor de oarecand, pentru vremurile de acum, cu o surprinzatoare si larga semantica, da savoare pretextului de a ne intoarce la poveste. O calatorie initiatica, daca vreti, inspre acasa.

,,Pentru ca o idee sa traiasca - era de parere Tudor Arghezi - n-ajunge sa-i puie un miez de geniu scriitorul. Ii trebuie ideii contributia de minte si de bunavointa a cititorului." Inceputul a fost facut... Povestitorul e gata de calatorie. Nu trebuie decat sa deschidem cartea, pentru a intra plenar in viata fara de moarte a gandirii curate a neamului romanesc. Iar aceasta bunavointa ne va face, cu siguranta, mai intelepti cu inca o nemarginire de poveste.

Romeo Petrasciuc