Descriere - Cartea memoriei (paperback)
Sammie McCoy e o fata desteapta care stie ce vrea: sa termine liceul ca sefa de promotie si sa plece cat mai repede din micul orasel in care traieste. Nimic n-are cum sa-i stea in cale, mai putin boala genetica extrem de rara pe care o are si care ameninta sa-i fure amintirile si viata. Asa se naste cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie il scrie pentru sinele ei din viitor, ca sa-si poata aduce aminte unde si-a lasat diverse obiecte sau cat de minunat e sa ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei retine cele mai importante momente din viata lui Sammie, oamenii care i-au frant inima, cei care i-au facut-o sa creasca, reamintindu-i mai ales ca a trait bucurandu-se cat se poate de viata.
Povestea unei adolescente care, in timp ce viseaza la viitor, descopera ca – din cauza unei boli necrutatoare – trebuie sa se multumeasca numai cu prezentul. Iar prin determinarea ei de a trai clipa, ii invata si pe cititori o lectie ce n-ar trebui nicicand trecuta cu vederea: din moment ce nu stii ce iti rezerva viata, aceasta trebuie pretuita zi de zi, clipa de clipa.
"Avery echilibreaza perfect umorul cu tristetea devastatoare. Vocea lui Sammie este induiosatoare, dar nu starneste mila in timp ce-si povesteste sperantele de viitor sau gandurile despre trecut. O poveste despre autocunoastere care cu greu poate fi lasata din mana." Booklist
"O carte sincera, amuzanta si dulce-amaruie. O lectura chiar de neuitat." BookPage
"Stari prin care cel mai probabil vei trece in timp ce vei citi aceasta carte minunata: vei spera la nesfarsit, vei plange in nestire, vei descoperi bucuria de a trai clipe frumoase in vremuri dificile." Adi Alsaid
"Genialul roman al Larei Avery despre o fata care afla ca viata ei se apropie de sfarsit – fix atunci cand simte ca e abia la inceput de drum – iti va deschide inima si, cel mai probabil, ti-o va frange. Neinfricata Sammie McCoy e o eroina de neuitat si, imediat ce-am terminat aceasta carte, a inceput sa mi se faca dor de ea. Si inca mi-e dor." Emily Raymond
"In Sammie McCoy, Avery a creat un personaj care debordeaza de energie. Iar Sammie e atat de al naibii de isteata, inca esti la un pas de a crede ca va depasi orice obstacol. Dar nu despre asta e Cartea memoriei. La un moment dat nu mai conteaza ce se va-ntampla, iar Avery ne invata sa iubim ceea ce avem deja. O lectura induiosatoare." Geoff Herbach
"In era retelelor de socializare, o agenda sau un jurnal pare un ritual stravechi, dar atunci cand scrii, nu exista nicio persoana pentru care trebuie sa fii prezentabil, nu exista cineva care sa te faca sa te simti prost, nu exista niciun motiv sa-ti fie rusine cand pui intrebari importante, esentiale.
Imi amintesc foarte clar perioada adolescentei, cand imi dezvaluiam involuntar emotiile si intentiile, cand purtam un fel de masca, pretinzand ca sunt altfel, ca sunt altcineva. Pentru baietii pe care ii placeam, pentru parintii, prietenii si profesorii mei. Si adevarul este ca, daca nu te ascunzi, femeilor li se va cere mereu sa-si dezvaluie adevaratele emotii si intentii, nu doar atunci cand sunt tinere. Un jurnal sau orice mod de exprimare a propriului sine, pe care alegi sa-l pui in practica numai pentru tine, reprezinta o lume mica pe care o poti controla. O parte din tine pe care nu trebuie sa o impartasesti sau la care nu trebuie sa renunti. Sper ca fiecare femeie va gasi sau isi va cladi o astfel de lume.” - Lara Avery
Citeste pe blog continuarea interviului cu scriitoarea Lara Avery.
Cateva citate interesante din carte:
"FILOZOFI CAUCAZIENI CU CARE M-AS SARUTA (PE BAZA PORTRETELOR):
Søren Kierkegaard: ce buze!
Réne Descartes: n-as spune niciodata nu unui barbat cu plete
Ludwig Wittgenstein: frizura, nasul drept, ochii adanciti in orbite, o privire care spune multe
Socrate: barba aia face toti banii”
"Mama (substantiv propriu, femeie, 42 ani): persoana scunda cu par subtire si negru care te-a nascut. Arata ca un elf din cartile lui Tolkien cu riduri de expresie. Daca nu-i la serviciu, o gasesti acasa, in curte, in cizme de cauciuc, plivind straturile de legume, blestemand iepurii care i-au intrat in gradina, lipind crapaturi din peretii sopronului si/sau casei ori aruncandu-i batul lui Puppy. Iarna o gasesti pe un fotoliu extensibil din piele, invelita cu o patura.”
"Daca ma lasa corpul inca o data, sau daca ma lasa mai rau decat la concurs, s-ar putea sa am nevoie de ajutor si ca sa ma duc pana-n baie, ce sa mai vorbim de New York. Imagineaza-ti cat de rau ar fi daca parintii mei n-ar crede ca mi-au mai potolit optimismul. Trebuie sa fiu tare pentru ei. Daca simt ca nu sunt, se vor speria si ma vor lasa complet pe mana doctorilor; as deveni prizoniera la mine in camera si in cele din urma m-as cufunda intr-un abis al disperarii. Oricum s-ar putea sa sfarsesc acolo, dar nu-i nevoie sa-i trag si pe ei dupa mine.”
"- Luam toate masurile de precautie, dar n-are rost s-o silim sa traiasca izolata. Specialistul a spus ca ar fi bine sa nu faca vreo depresie.
- Exact.
Urasc acest cuvant. Asculta numai cum suna, ca si cum doua maini uriase m-ar presa de sus si de jos. Nu fac nicio depresie. Mai degraba sunt presata, asta da. Am timp limitat la dispozitie si o gramada de lucruri de facut, iar uneori asta ma preseaza mult, in timp ce alteori simt ca trag de mine doar de dragul de a trage de mine, dar nu sufar de depresie.”
