Descriere - Frumusete in dar

Cartea aceasta, la fel ca prima - in anumite parti - este scrisa printr-o patrundere in campuri, reala. Sunt mesaje primite in momente de pierdere de sine, care aveau forma unei transmisii, a unui transfer de intelegere, sau a inspiratiei. Sa le zic: MESAJE DIN INFINIT. Ele veneau de dincolo, cam la fel cum un poet scrie poezii. Nu am folosit mintea, nu le-am gandit, ci le-am scris cum au venit.

De multe ori aveam intrebari in minte si la ele curgeau raspunsuri de nicaieri sau, poate, din infinit. Orice intrebare imi puneam, mi se raspundea. Dar nu stiu cine este Mesagerul ceresc care m-a invatat toate aceste lucruri. Si pentru ca vin de dincolo, ele au o mare incarcatura energetica. Nu am avut nicio clipa sentimentul ca sunt ale mele pentru ca mintea noastra rationala nu poate sa conceapa asa ceva. De aceea se citesc cu atentie si mai incet, mai mult se studiaza cu creionul in mana. Nu se citesc repede, ca o lucrare literara. De fapt, sunt Mesaje de Iubire din Infinit. De aceea este nevoie de pauze pentru meditatie si reflectie. Iar atunci cand nu va mai puteti concentra, iarasi va opriti ca sa intelegeti. Si mie mi se intampla uneori, cand le citeam, sa nu mai vad nimic in fata si sa intru intr-o stare de reverie. Si uitam de mine. Nu stiu cat stateam in starea aceasta. Textul cartii are puterea ca, acolo unde sunt blocaje sa le deschida, luand si argumentand mereu inversul a ceea ce-si zice eul nostru. Pune Iubire acolo unde este ura, pune intelegere si ingaduinta acolo unde este neacceptare si rezistenta. Si astfel te simti descatusat. Destrama egoul si desface legaturile cu lumea aceasta, eliberandu-te. Si atunci se ridica din tine Iubirea si o bucurie trainica. De aceea simti ca aceste afirmatii sunt vindecatoare.

A-i da drumul vietii din mana, sa fie cum vrea ea, este raiul. Starea de zero, de non initiere a nimic, este sfanta. A nu tine cu nicio parte este eliberare de sine. Am inteles asa: noi suntem creatori de concepte si punem etichete, apoi le luam in serios, dar fara ele suntem chiar fiinta sfanta, divina - nimicul fara margini peste marginile lumii. Dar ce este egoul? Este suma acestor conditionari. Este interesul personal pentru mai mult decat ne trebuie. Cand renuntam sa ne mai gandim la trecut si la viitor, sau sa mai conceptualizam, ori sa vrem un rezultat bun, sau cand NU mai urmarim interesul nostru si nu ne mai trece nimic prin cap, noi cadem - de fapt - in fundal, unde suntem una cu totul. Atunci porneste gratia divina. Dar cine suntem noi fara conceptele noastre? Cand esti in ego, exista inger si demon, dar cand daruiesti puterea ta lui Dumnezeu, atunci dispare demonul, dispare egoul, acea parte care-i da mintii idei, revolutii si batai, ura si razbunare si tot felul de rautati, care nu este impacat niciodata si nimic nu-i convine. E tot timpul nelinistit. Atunci cand dai drumul lucrurilor sa fie cum vor ele, dispare impartirea in bine si rau, deci suferinta. Ce simplu este.

Stai intr-o stare de Acceptare totala, fara interventie personala. Viata este non eu. Stai in pace si fii numai Iubire, ca adancul marii. Doar priveste. Tu esti Privitorul si, fiind privire, te unesti cu El. E nevoie sa intelegem ca exteriorul vine din noi si suntem responsabili pentru tot ce gandim, ca ne vine inapoi amplificat prin ceilalti ceea ce suntem noi. Oamenii sunt doar oglinzi. E mare putere in aceasta intelegere. Cand nu mai aruncam vina pe ceilalti, incepe vindecarea vietii noastre. Cand oprim atacul nostru, se opreste si din afara. Cand gandim numai frumos despre noi si ceilalti, numai iubire ne va veni din fata. Viata ne ataca cu rautatea din noi. Daca in noi este numai apreciere, consideratie, intelegere si multumire, din afara vine tot asa. Intotdeauna primim ceea ce suntem. Daca noi ne schimbam atitudinea fata de ceilalti, atunci viata noastra se schimba. Important este sa intelegem ca nu exteriorul ne influenteaza ci ca tot ce numim realitate vine din noi. Noi o cream, prin gandurile noastre. Deci atentie ce gandesti ca vei crea realitate. Cum esti in adanc, asa va fi si lumea ta. Deci ceilalti nu sunt de vina niciodata pentru ceva ce vine din mine. Ei doar ne intorc amplificat ce suntem noi. Sunt oglinzi peste tot.

Nimeni, vreodata nu are dreptate cand arunca vina pe celalalt. Ceilalti nu sunt vinovati niciodata cu nimic. Ne intalnim mereu cu gandurile noastre in fata. Opresti armele, criticile din tine, si nu mai are cine sa te atace. Oamenii ne ataca cu armele din noi. Daca in noi este numai iubire, asa va veni si din fata. Fericirea in viata este iubirea ta cu care iubesti viata. Noi traim intotdeauna ceea ce suntem. Daca in noi este numai apreciere, recunostinta si multumire, atunci oamenii nu pot, practic nu pot decat sa ne iubeasca. Ei ne iubesc, cu iubirea noastra pentru ei, si pentru tot ce exista. Suntem condamnati la iubire, altfel vom suferi. Cand suferi nu este adevarat ce iti spui. Cand invinuiesti nu e adevarat ce faci, pentru ca celalalt esti tu. Daca toate vin din noi, cum sa fie celalalt de vina vreodata cu ceva? Si de unde vin toate astea? Noi credem ca suntem un eu, cand de fapt suntem nimeni, adica TOTUL. Deci: Daca in noi este numai apreciere, recunostinta si multumire, atunci oamenii nu pot, practic nu pot decat sa ne iubeasca.

De fapt, noi suntem tot timpul in prezent. Dar trecutul influenteaza prezentul. Asta inseamna ca trecutul este prezentul si viitorul in acelasi timp. Lucrurile pe care nu le-am rezolvat in trecut, actioneaza si dau forma prezentului si viitorului. Daca rezolvi trecutul se rezolva si ziua de azi, dar si viitorul. Si invers, daca stergi pacatele azi, se vor sterge in trecut si in viitor. Ne vedem pe noi acolo, cum suntem cu adevarat, in oglinda. Timpul este doar un concept. In realitate lucrurile doar sunt si atat. Ele nu au calitati si etichete. Egoul nostru are preferinte, dar viata doar este. Plusul si minusul se compenseaza continuu. Ceea ce exista peste tot este Iubirea, mereu aceeasi, in spatele formei. Trebuie mai mult sa renunti la viata decat sa o cauti. Sa te indepartezi de ea tot timpul, sa nu o cauti si sa nu fii atent la ea, nici dependent de ea, mai bine nu o lua in seama. Detasarea este fericirea toata, cand esti aici, dar nu mai esti al lumii. Detasarea este raiul pe pamant. Ea aduce Iubirea fara motiv. Sacrificiul de „eu” ne goleste de egoism si trufie foarte eficient si ne da sanatate si viitor. De asta sa te tii. Dar si raul care ni se face ne ajuta enorm – ne curata sufletul. Cand intram in conflict, am intrat in ego, adica in iad. Si intram in lupta cand punem interesul nostru mai presus decat orice. Totul e bun cum este, dar trebuie sa intelegi asta. Sa nu bagi grijile lumii in mintea ta.

Dumnezeu mereu este inaintea ta, dar nu stii ca este El: e omul care te deranjeaza, de ce Il respingi pe Domnul? Este zambetul nevinovat al unui copil, e privirea ta care cade pe roua diminetii, impresionata si uimita de atata frumusete, e rasaritul de un rosu coniac al soarelui, dimineata, este si durerea ta de dinti de ieri, este ploaia care te-a udat un pic in seara asta. De fapt, esti in palma Lui continuu. De ce nu stii asta?

Ca sa vezi frumusetea peste tot, trebuie sa nu mai vezi niciun rau in lume si niciun vinovat. Acesta este raiul. Rautatea lumii vine din noi. Daca o opresti intai in tine, ea se opreste si in afara si nimic neplacut nu mai vine la tine, pentru ca intotdeauna vine ceea ce esti tu in ascuns. Ne intalnim mereu cu noi in fata noastra. Lasa-i pe oameni sa-ti greseasca si sa-ti faca rau sau sa te injoseasca si nu te impotrivi la nimic. Ai nevoie de umilinta ca de aer. Ei te ajuta sa te eliberezi de eu. Atunci dai drumul energiei blocata pe materie si te inalti. Nu lua in seama nimic din lumea aceasta, nu o pune la inima, si vei trai. Cand ceva neplacut vine la tine, vine exact in momentul cand ai nevoie sa fii scazut. Atunci ai mult egoism care iti face rau si durerea vine ca sa te micsoreze si sa te salveze de tine. Noi suntem cel mai mare pericol pentru noi. Nu te gandi la mai binele tau niciodata, pentru ca tu esti sufletul tuturor. Trebuie sa gandesti numai in sensul interesului pentru toti, caci tu esti ei si atunci vei reusi in toate. Sacrifica interesul personal si placerile si vei primi Puterea Cerului de a implini si vei reusi in toate. Si te vei simti intreg. Noi suferim pentru ca nu traim aici ca un Intreg. Este ca si cand un organ al nostru ar vrea sa traiasca pentru sine. Pai atunci nu am mai exista. Toate organele si celulele noastre se iubesc si coopereaza, ca sunt o singura fiinta. Noi suntem o fiinta comuna, cum ar fi o caracatita cu miliarde de brate. Nu suntem separati. Cand faci un rau cuiva, tie iti faci: iei un baros si iti dai peste genunchi, toata ziua. Ce inseamna asta? E o nebunie. Noi suferim pentru ca ne credem diferiti. Si de aceea nu ne ajutam intre noi. Cand unesti opusele si nu mai vezi raul sau vinovati peste tot, atunci te-ai eliberat de eu si vei intelege ca esti o fiinta intreaga. Atunci numai Iubirea exista si porneste Miracolul. Frumusetea vietii este in afara de bine si rau si nu o poti vedea decat daca te opresti din impartire. Sau cand accepti, ori daruiesti si esti recunoscator, intri in divin pe loc, fara nimic altceva. Prin simpla Acceptare tu deschizi cerurile. Numai daca renunti la bine si rau, vei vedea peste tot Iubirea, real, si exteriorul va lua atunci forma interiorului tau.