Prefata de Radu Paraschivescu 

„Roscata amara“ inmiresmata cu trei noi povestiri, versiunea 2.0 a scandaloaselor aventuri erotico-literare ale lui Dan Alexe.

„Rar mi-a fost dat, in ultima vreme, sa citesc ceva mai viu si mai vibrant, mai uman si mai firesc, mai arzator, mai dramatic, mai curgator si mai abrupt, mai vesel si mai trist, mai suculent, mai poznas, mai poetic, mai ame- si amu-titor. Si rar am vazut, de cand sunt editor de carte, un asemenea talent in (orgolioasa) desfasurare. Dan Alexe nu tine neaparat sa se aseze in albia unui gust impus de critica, a unei tendinte, a unei mode. Da impre¬sia ca scrie ca sa-si faca siesi o placere ‒ si cred ca si-o face.

Il intereseaza prea putin daca textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o rastignire. Dan Alexe scrie in temeiul unei inzestrari formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele si al unei pofte navalnice, aproape carnale, de-a face literatura din orice. Ii place sa astearna povesti. Ii place la nebunie. Dar il banuiesc ca-i place si sa ghiceasca reactia cititorului.  

Stupoare, jubilatie, rusine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, cainta ‒ toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roscata amara. O singura reactie lipseste: indiferenta.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Cand incepi o relatie de amor cu o femeie, daca nu-i gasesti un apelativ clar de la inceput si vreo doua porecle doje-nitoare bine rodate, te poti trezi ca nu stii cum s-o strigi cand ai ratacit-o.  Am scris «amor», dar e cu iubirea cum e si cu religia: odata ce-ai nimerit in ea si ai simulat extazul, parca ti-e rusine dupa aia de apostazie. Multi se instaleaza intr-o «iubire» ca intr-o religie lenesa.  

De altfel, imi plac femeile obosite si, daca se poate, cu ceva talent. Soldurile sunt optionale. Harpiste, poetese ratate, artiste conceptuale cu palarii barbatesti, locul vostru e langa mine. Sunt unul din putinii oameni care poseda un dictionar pali-german si care au baut cu generalul Dudaev in forma sa terestra. Mai am si o colectie de bile de sticla, despre care voi vorbi la locul potrivit.“ — DAN ALEXE